Sfântul Proroc Samuel; Sfinţii Mucenici Sever, Eliodor şi Teoharie

Sfântul Proroc Samuel a trăit cu o mie de ani înainte de întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când poporul evreu era cârmuit de judecători. Sfântul Proroc Samuel era fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana. El a fost cel de-al cincisprezecilea şi cel din urmă judecător al poporului. De mic a fost dus pe lângă judecătorul Eli, crescând în Legea Domnului şi fiind sârguincios la carte şi la slujbe. Pe cât era Eli de bucuros pentru ascultarea şi râvna lui Samuel, pe atât era de mâhnit din cauza celor doi fii ai săi, Ofni şi Fines, care, deşi erau preoţi, nu păzeau sfintele rânduieli şi săvârşeau multe fapte urâte. Pentru că fiii lui Eli nu păzeau Legea, Dumnezeu a permis filistenilor să vină cu război împotriva evreilor, cărora le-au şi furat atunci Chivotul Legii. În lupta aceea au căzut peste 30.000 de israeliţi, printre care şi fiii lui Eli, iar Samuel a ajuns judecător în locul învăţătorului său. După acea luptă crâncenă, poporul lui Israel a rămas în robia filistenilor aproape 20 de ani. Singura nădejde a evreilor era acum Samuel, care i-a îndemnat pe conaţionali să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor. Filistenii au mai pornit un război împotriva lui Israel, dar acum a biruit Israel. Când a îmbătrânit şi prorocul Samuel, fiii poporului Israel i-au cerut să ungă un rege, aşa cum aveau celelalte neamuri vecine. Aşa a uns Samuel rege pe Saul, iar mai apoi pe David, fiul lui Iesei.