Sfântul Sfinţit Mucenic Patrichie, Episcopul Prusiei; Sfântul Cuvios Memnon

Sfântul Patrichie a vieţuit în veacul al 4-lea după Hristos şi a ajuns episcop în Prusa, oraş cu izvoare de ape fierbinţi pe malul dinspre Asia al Mării Negre, din ţinutul Bitiniei, unde mulţime de bolnavi veneau să se tămăduiască. Acolo, romanii, în timpul lui Iulian Apostatul (361-363), au aşezat o capişte şi o statuie a lui Esculap, în semn de mulţumire adusă zeului păgân, cinstit de ei ca mare vindecător de boli. În acea vreme, s-a întâmplat ca însuşi dregătorul împărătesc al Bitiniei, Iuliu, să se vindece la acele ape şi pentru a aduce mulţumire lui Esculap i-a silit pe toţi locuitorii să aducă cinstire acestui zeu păgân. Deci, Episcopul Patrichie, fiind adus şi poruncindu-i-se să aducă jertfe idolului, l-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos, arătând dregătorului că nu Esculap l-a vindecat, ci Dumnezeul Cel viu al creştinilor, care a zidit acele ape spre binele oamenilor. Dregătorul, spumegând de furie, a poruncit ca Patrichie să fie aruncat în clocotul apelor, dar episcopul a ieşit de acolo nevătămat. Drept aceea, a dat poruncă să li se taie capul atât lui Patrichie, cât şi celor trei preoţi aflaţi împreună cu el.