Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sfânta Prorociţă Ana

Dreptul Simeon era din Ierusalim, la fel ca Prorociţa Ana, şi împreună cu alţi evrei aşteptau venirea lui Mesia, trăind în jurul templului şi sub îndrumarea Duhului Sfânt. Că, fiind drept şi credincios, sufletul lui Simeon ajunsese sălaş al Duhului Sfânt. Izvor de lumină pentru mintea lui, Duhul Sfânt era şi un izvor de bune îndemnuri pentru faptele lui. Deci, prin Duhul Domnului i s-a descoperit Dreptului Simeon că nu va muri până ce nu va vedea pe Mântuitorul Cel mult aşteptat şi tot prin Duhul Sfânt a fost îndemnat să ia în braţele sale pe Pruncul Iisus, atunci când a fost adus la templul din Ierusalim. Cântarea Dreptului Simeon „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne” arată că marea sa aşteptare s-a împlinit şi că poate muri în pace. Îl vedea pe Pruncul Iisus strălucind ca marea Lumină Care va smulge popoarele lumii din bezna marelui întuneric al păcatelor şi al necunoaşterii Adevăratului Dumnezeu. În lume, Iisus va fi pentru unii pricină de cădere, pentru alţii pricină de ridicare şi prin El se vor da pe faţă gândurile ascunse ale multor inimi. De asemenea, Sfânta Prorociţă Ana, prin postul şi rugăciunea ei de zi şi de noapte, prin statornicia ei în viaţa curată, s-a învrednicit şi ea să-L vadă pe Mesia ca Prunc, prorocind cu laude şi mulţumiri despre El, zicând către cei ce erau atunci în templu: Acest Prunc este Domnul, Cel ce a întărit cerul şi pămânul. Acesta este Mesia Hristos, pe care L-au vestit toţi prorocii.