Sfântul Siluan Athonitul despre catehizarea copiilor

În timpul vieții sale, Sfântul Siluan Athonitul a purtat câteva dialoguri cu copiii din satul său natal, care ni s-au transmis sub forma unor întrebări și răspunsuri. În aceste scurte conversații transpare harul Sfântului Duh ce îl călăuzea interior pe starețul sfânt care și-a petrecut întreaga viață într-o adâncă smerenie și o asceză foarte intensă. Sfaturile pe care Sfântul Siluan Athonitul le dădea copiilor sunt precum cele pe care un tată iubitor le dă fiilor și fiicelor sale, pentru că starețul îi iubea pe aceștia ca și cum ar fi fost propriii săi copii și își dorea să aibă parte și ei, la rândul lor, de simțirea harului Duhului Sfânt.

Cuvintele Sfântului Siluan Athonitul ilustrează trei aspecte privitoare la misiunea pe care preoții în special o au de îndeplinit în ceea ce privește catehizarea copiilor: „Plâng pentru voi, copilași. Mă uit la voi, mi-e milă de voi și rog pe Domnul să vă păzească ca să cunoașteți pe Făcătorul și Domnul vostru. Mă uit la voi și voi semănați cu Copilul Hristos, și vreau ca voi să nu pierdeți harul lui Dumnezeu și să nu vă asemănați, când vă mâniați, vrăjmașului, pentru gândurile cele rele. Vreau ca voi să fiți totdeauna asemenea Fiului Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Aceasta v-o dorește sufletul meu. Pentru aceasta mă rog. Mi-e milă de toți copiii de pe pământ și de aceea plâng pentru toți copiii nevinovați și orfani” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, Ed. Deisis, 2001, p. 268). În primul rând, un preot care catehizează copii trebuie să se roage din toată inima pentru ei și să pună această rugăciune ca bază a misiunii sale în rândul copiilor și tinerilor. Adesea ne grăbim să dăm sfaturi și să ținem prelegeri care îi plictisesc mai degrabă decât îi atrag, însă uităm esențialul, adică rugăciunea pentru aceștia, pentru că altfel cuvintele noastre nu vor rodi în inima lor. În al doilea rând, preotul trebuie să îi iubească, să aibă o milă și o implicare sinceră față de copiii pe care îi povățuiește, pentru că altfel exemplele și cuvintele sale vor părea seci și raționale și nu vor fi ascultate cu interes. Iată ce diferență transpare din scrierile Sfântului Siluan Athonitul: „Sufletul meu plânge pentru voi, că nu-L cunoașteți pe Domnul Care a făcut toată această frumusețe. Sufletul meu Îl cunoaște și aș vrea ca și voi să cunoașteți aceasta și de aceea sunt trist și mă rog lui Dumnezeu pentru voi, pentru ca și voi să-L cunoașteți pe Domnul prin Duhul Sfânt” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 267). În al treilea rând, preotul trebuie să-și amintească de faptul că încearcă să-i ajute pe copii să se asemene cu Hristos, nu cu sine. Uităm adesea, clerici fiind, că nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos, și că nu noi suntem modelul demn de a fi urmat, ci Hristos și sfinții Bisericii.

Relația copilului cu Hristos

Faptul că programul catehetic desfășurat în momentul de față în Patriarhia Română poartă numele „Hristos împărtășit copiilor” nu este o întâmplare. Fiecare preot și diacon are această datorie sfântă de a călăuzi copii la o relație vie, caldă, sinceră cu Hristos, Cel care îi ocrotește și îi iubește așa cum sunt. Cuvintele Sfântului Siluan Athonitul sunt cât se poate de grăitoare: „Copilașii mei iubiți, credeți totdeauna despre Dumnezeu că vă iubește și vă dă viață pentru ca să viețuiți veșnic împreună cu El și să vă îndulciți de iubirea Lui” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 269). Iubire. Hrănire spirituală. Nemurire. Aceasta este relația noastră cu Hristos încă de când ne naștem și până dincolo de trecerea din această viață și mutarea noastră la viața cea veșnică. Copilul trebuie să știe și să simtă că Dumnezeu îl iubește, și cum poate să o facă dacă nu este învățat cu răbdare cum să se roage și nu este hrănit adesea cu Sfintele și Dumnezeieștile Taine? Această relație de iubire nu se întrerupe niciodată și, așa cum primim Euharistia în fiecare săptămână, dar nu tot timpul având aceeași simțire – pentru că iubirea noastră crește prin apropierea de Hristos –, la fel și dialogul nostru duhovnicesc cu Hristos nu se termină niciodată. Mai mult decât atât, copiii simt o mare bucurie atunci când conștientizează că viața noastră nu se termină odată cu moartea acestui trup, fapt care uneori îi înfricoșează. Ei știu că Dumnezeu îi păzește neîncetat și cred că El vede tot ceea ce fac. „Copilași, voi să vă gândiți că Dumnezeu vă vede, chiar dacă voi nu-L vedeți. Așa veți umbla totdeauna înaintea feței Domnului. Chiar dacă aceasta este o iubire mică, dar dacă păziți cuvântul meu, ea vă va duce la o mai mare iubire, și atunci, prin Duhul Sfânt, veți cunoaște toți ceea ce vă spun și în ceasul acesta nu înțelegeți” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 269). Sfântul Siluan este conștient că multe dintre sfaturile și îndemnurile pe care le adresăm copiilor depășesc puterea lor de înțelegere, dar acest fapt nu îl descurajează, nu îl face să privească drept o inutilitate catehizarea lor. Iată un exemplu în acest sens: „Vă place să hoinăriți prin poieni și să culegeți flori, vă place să cântați și să ascultați cântecele păsărilor, dar în cer sunt lucruri mai frumoase decât toate acestea: este raiul unde viază Domnul împreună cu îngerii și cu sfinții. Și acolo este veselie și se cântă cântări, dar mai frumoase, și când sufletul ascultă aceste cântări nu le mai poate uita niciodată și nu-l mai atrag cântecele pământești” (Cuv. Siluan Athonitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 268).

Trebuie să învățăm să le vorbim copiilor despre ceea ce le este familiar pentru a-i putea conduce cu ușurință la învățăturile și acele aspecte ale credinței care nu pot fi explicate cu ușurință. A sădi în copii simțirea duhovnicească nu înseamnă să ții cele mai bune prelegeri, ci să le predai tainic, prin rugăciune, răbdare și exemple potrivite, precum și prin împărtășirea lor frecventă cu Sfintele Taine, acea trăire sinceră și vie care te însuflețește și pe tine ca preot, dacă într-adevăr ai dobândit-o sau râvnești să o dobândești. Să-i luăm ca sprijin duhovnicesc în această misiune și pe credincioșii din parohie și să le cerem să se roage pentru copiii lor, precum și pentru toți copiii din această lume, pentru ca aceștia să se apropie cu inima, nu cu mintea de Dumnezeul cel viu, după cum ne învață să ne rugăm Sfântul Siluan Athonitul: „Doamne, trimite mila Ta peste copiii pământului pe care îi iubești și dă-le să Te cunoască prin Duhul Sfânt și să învețe să Te slăvească” (Cuv. Siluan Atho­nitul, „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, p. 268).