Sfaturi practice în Biserică: Rudenia în Biserica Ortodoxă

În Biserica Ortodoxă, "rudenia" sau "actul de înrudire" reprezintă raportul de intimidate între două sau mai multe persoane, care are ca temelie o coeziune socială deosebită între oameni. Deşi astăzi este privită ca act de rudenie doar legătura fizică, este bine să ştim că rudenia are trei aspecte: rudenia de "natură religioasă", de "natură morală" şi de "natură fizică".

Prima dintre ele, cea de "natură religioasă", este cel mai important mod de înrudire dintre cele amintite, iar dintre actele care fac să se nască acest tip de legătură amintim: "actul asistării sau ţinerii la botez" de către naş a celui ce urmează a se boteza şi care se numeşte "fin". Prin acest act, naşul apare ca un "tutore religios" al finului luând asupra lui anumite îndatoriri religioase cu caracter patern faţă de fin, iar finul la rândul său intră într-o relaţie de "filiaţie religioasă" faţă de naş. Pe de altă parte, amintim şi "actul asistării la cununie" din partea uneia sau mai multor persoane, a unei perechi, căreia i se oficiază sau administrează Sfânta Taină a Cununiei. Persoanele care asistă din postura de naşi la oficierea cununiei se află automat într-o poziţie de "tutori religioşi", iar cei asistaţi, cunoscuţi ca fini, se află într-o poziţie filială. Între cele două acte de înrudire religioasă nu este o mare diferenţă, natura rudeniei fiind aceeaşi. În al doilea rând, amintim "rudenia morală". Pentru a înţelege cât mai bine ce reprezintă acest tip de rudenie putem sublinia actele care determină naşterea acestuia: "actul tutelei", "actul adopţiei sau înfierii" şi "actul logodnei". Primul dintre ele, "actul tutelei", reprezintă luarea în îngrijire şi administrare de către o persoană majoră a unei persoane minore, având exerciţiul deplin al tuturor drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, tutorele substituind părinţii inexistenţi sau iresponsabili. Al doilea act, "al adopţiei sau înfierii", constă în luarea sub îngrijire de către o persoană majoră a unei persoane minore cu stabilirea între aceste două persoane a raporturilor dintre tată şi fiu. Prin acest act se creează un strâns raport de intimitate morală ca între rudele de sânge cu care are acelaşi caracter moral. Al treilea act este cel "al logodnei", prin care doi tineri îşi promit solemn că se vor căsători. Promisiunea creează între persoanele respective un raport de intimitate care se extinde şi asupra rudelor, acest act fiind premergător înrudirii religioase venit prin administrarea Sfintei Taine a Cununiei. Ultimul tip de înrudire este cel "de natură fizică" fiind determinat de două feluri de acte: de "actul fizic al naşterii" şi de "actul civil al căsătoriei". Din actul fizic al naşterii se naşte "rudenia de sânge" propriu-zisă, aceasta fiind raportul de intimitate care se stabileşte între părinţi şi copii, între copii ai aceloraşi părinţi şi între toate persoanele cu care sunt aceştia legaţi prin legăturile de sânge. Din actul civil al căsătoriei se naşte rudenia numită "cuscrenie" sau raportul între membrii a două sau mai multe familii, bazată pe căsătoria a două persoane din acele familii. (Marius Adrian Călin) @ Aşteptăm propunerile dumneavoastră la adresa redacţiei şi la george.aniculoaie@ziarullumina.ro