Sfinţii Mari Mucenici Mercurie şi Ecaterina, cinstiţi la biserica voievodală din Rădăşeni

Un articol de: Pr. Georgian Rotar - 28 Noiembrie 2017

Biserica voievodală din satul Rădăşeni, comuna Rădăşeni, judeţul Suceava, a îmbrăcat sâmbăta trecută straie de sărbătoare, serbându-şi hramul istoric, pe Sfinţii Mari Mucenici Mercurie şi Ecaterina. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie în locaşul de cult ctitorit de către domnitorul Ştefan Tomşa al II-lea.

Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a fost primit de către credincioşii parohiei în buna tradiţie a locului, cu pâine şi sare, iar din soborul de slujitori au făcut parte pr. Adrian Dulgheriu, protopop de Fălticeni, părinţi slujitori la bisericile din comună şi din împrejurimi. Răspunsurile la strană au fost date de către studenţi la Conservatorul din Iaşi, alături de copiii parohiei.

„Trăirea vieţii creştine este una de jertfă, asemănătoare cu cea a Sfinţilor Mucenici”

În cuvântul de învăţătură, Episcopul Sucevei şi Rădăuţilor a vorbit despre înţelegerea adevăratei cinstiri adusă Sfinţilor Mucenici - luarea ca exemplu a vieţii lor: „Profetul Moise a urcat pe Muntele Sinai pentru a primi legile de la Dumnezeu, iar la poalele muntelui oamenii aşteptau ca să se întoarcă, şi nemaiavând răbdare, au zis ca să facă un dumnezeu, iar din toate podoabele strânse au făcut acel idol în chip de viţel, zicând: «Israele, iată dumnezeul tău». Toţi mucenicii, dar şi toţi sfinţii primelor veacuri creştine au refuzat să aducă jertfă acestor idoli. Acelaşi lucru l-a făcut şi Sfântul Mucenic Mercurie, ostaş iscusit, conducător de oşti, biruitor pentru că ştia strategia războiului, care a fost decorat cu cel mai mare grad pentru militari. Şi pentru faptul că nu a adus jertfă idolilor, el însuşi s-a jertfit pentru credinţa creştină. În viaţa acestor sfinţi mucenici, când pătimeau în fel şi fel de chipuri, cei din jurul lor văzând tăria credinţei lor, cu sutele, cu miile, au îmbrăţişat credinţa şi învăţătura adevărată. De aceea, trăirea vieţii creştine este una de jertfă, asemănătoare cu cea a sfinţilor mucenici, şi avem ca şi exemplu cele ce s-au întâmplat în timpul regimului comunist. În închisorile comuniste mulţi s-au jertfit pentru păstrarea credinţei creştine, fiind închişi, condamnaţi, schingiuţi, chinuiţi, pentru că erau consideraţi duşmani ai orânduirii politice, şi de fapt nu pentru asta, ci pentru că erau creştini adevăraţi. De aceea doctrina comunistă era atee, fără Dumnezeu şi împotriva lui Dumnezeu, a minciunii şi a păcatelor. Ştim că cine se leapădă de Dumnezeu se leapădă şi de oameni. Vedem că familia suferă astăzi, multe familii s-au destrămat, iar ţara se goleşte de populaţia ei, amăgindu-se că în Occident se poate câştiga mai bine. Istoria ne arată însă că toate aceste imperii, care sunt împotriva lui Dumnezeu, a oamenilor, şi nu zidesc, ci omoară orice virtute, vor dispărea. De aceea, Sfinţii Mari Mucenici Mercurie şi Ecaterina sunt pilde de trăire şi mărturisire creştină; pentru viaţa de familie ne dau întărire duhovnicească cu harul lui Dumnezeu şi ne îndeamnă să păstrăm credinţa cea adevărată prin faptele vieţii noastre, în aceste vremuri. Ne învăţă că trăirea vieţii creştine este o jertfă, cu necazuri şi dureri, dar şi cu multe bucurii. Viaţa de familie este o jertfă şi nu trebuie să se destrame. Este greu a educa copiii în zilele noastre, pentru că li se întind multe curse, pentru că răul mai uşor se înrădăcinează în sufletul omului. Avem îndoiala de multe ori că Dumnezeu ne pedepseşte atunci când avem necazuri şi este greşit înţeles, pentru că Dumnezeu ne cercetează pe fiecare în parte, cum crede El că ne este de folos”.

În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen a îndemnat credincioşii să-şi îndrepte paşii către biserica parohială, „monument istoric, construită de oameni credincioşi, monument de artă şi de credinţă. Prin arhitectura ei, mărimea ei, biserica ne face să ne simţim mai aproape unii de alţii, faţă de sfinţi şi de Dumnezeu. Este o grijă permanentă a părinţilor slujitori din parohia de aici pentru păstrarea ei în condiţiile corespunzătoare a acestui monument al credinţei noastre strămoşeşti”.

La final, pr. Constantin Rotar a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen pentru participarea la Sfânta Liturghie, pentru cuvântul de învăţătură bogat şi plin de semnificaţii şi „pentru dragostea ce o arată către biserica din Rădăşeni, biserică a tuturor enoriaşilor şi a întregii eparhii pe care o păstoreşte”. Părintele a mulţumit şi părinţilor slujitori pentru participare, Consiliului parohial, gospodinelor parohiei şi tuturor care au făcut posibil ca acest eveniment din viaţa parohiei să fie unul deosebit prin cinstea adusă sfinţilor ocrotitori.

După ce s-a dat anafura celor care au participat la Sfânta Liturghie, a urmat Parastasul pentru cei plecaţi la cele veşnice şi a urmat agapa frăţească pregătită de gospodinele parohiei.

Locaş încadrat ca monument istoric de clasa A

Biserica veche sau neagră din Rădăşeni, cum mai este numită, este restaurată complet după toate normele şi regulile corespunzătoare patrimoniului cultural, fiind încadrată ca monument istoric de clasa A, de importanţă naţională. Restaurarea bisericii a durat timp de 14 ani, incluzând şi documentaţia necesară acelor vremuri, prin osteneala familiei pr. Rotar Constantin, a credincioşilor parohiei, dar şi a altor credincioşi ce au dragoste faţă de acest locaş de cult. Este atestată documentar din anii 1611-1623, fiind construită, potrivit tradiţiei, pe locul unei biserici ce ar fi aparţinut unui schit. A fost resfinţită în anul 2012, în data de 7 octombrie, de către IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Părinte Teodosie al Tomisului şi IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, primind al doilea hram, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Biserica are din anul 2013 o raclă ce conţine părticele ale Sfinţilor Mucenici Mercurie şi Ecaterina, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi o părticică din Sfânta Cruce, aduse cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen de la Biserica Ortodoxă a Greciei, spre închinarea credincioşilor.