Sfinții Mucenici Evlampie şi sora sa, Evlampia

Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit pe vremea lui Maximian (286-305) şi din cauza prigoanei, împreună cu mai mulţi creştini, se ascundeau în munţi. Evlampie fiind trimis oarecând să cumpere pâine din oraş a fost prins de închinătorii la idoli şi dus în faţa judecătorului. Acolo el a mărturisit cu mult curaj că este creştin, refuzând să aducă jertfe lui Marte. În loc să jertfească, a poruncit idolului să cadă, şi căzând s-a sfărâmat în bucăţi. Fiind chinuit, a venit la groaznica privelişte şi sora sa, Evlampia, care mărturisind că este creştină se ruga de prigonitori să fie părtaşă la chinurile fratelui ei. Şi băgându-i pe amândoi într-un cazan cu apă clocotită, Sfinţii Evlampie şi Evlampia au rămas nevătămaţi. De aceea mulţi păgâni au crezut în Domnul Hristos. Apoi, celor doi li s-au tăiat capetele, primind astfel cununa muceniciei.