Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

Aceşti Sfinţi Mucenici au fost fraţi după trup, de meserie sculp­tori în piatră. Sub îndrumarea lui Proclu şi a lui Maxim au învăţat meşteşugul, dar şi vieţuirea creştinească. Au fost trimişi de dregătorul Iliricului să meargă într-o altă ţară, unde să zidească o capişte păgână din piatră, şi lucrând la zidire, dădeau săracilor tot ce primeau în schimb ca răsplată şi Îl propovăduiau pe Hristos. Ei stăruiau în postiri şi rugăciuni şi au adus chiar un slujitor idolesc la credinţa creştină, după ce i-au vindecat fiul căruia-i intrase o bucăţică de piatră în ochi. După ce au terminat de zidit templul păgân, Flor şi Lavru l-au sfinţit creştineşte, ca să nu fie locuinţă a idolilor. Împreună cu 300 de fraţi, au făcut acolo rugăciune noaptea. Pentru aceasta, dregătorul a poruncit ca toţi să fie prinşi, iar pe Flor şi Lavru i-a trimis la dregătorul Licheon al Iliricului, care i-a ucis aruncându-i într-o groapă adâncă, pe care au acoperit-o cu pământ.