Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru

Aceşti sfinţi mucenici au fost fraţi după trup, de meserie sculptori în piatră. Sub îndrumarea lui Proclu şi a lui Maxim au învăţat meşteşugul, dar şi vieţuirea creştinească. Au fost trimişi de dregătorul Iliricului să meargă într-o altă ţară, unde să zidească o capişte păgână din piatră. Și lucrând la zidire, dădeau săracilor tot ce primeau în schimb ca răsplată şi Îl propovăduiau pe Hristos. Ei stăruiau în postiri şi rugăciuni; au adus chiar un slujitor idolesc la credinţa creştină, după ce i-au vindecat copilul căruia îi intrase o bucată de piatră în ochi. După ce au terminat de zidit un templu păgân, Flor şi Lavru, având ajutător la lucru pe îngerul lui Dumnezeu, l-au sfinţit creştineşte, ca să nu fie locuinţă a idolilor. Împreună cu 300 de fraţi, au făcut acolo rugăciune noaptea. Pentru aceasta, dregătorul a poruncit ca toţi să fie prinşi, iar pe Flor şi Lavru i-a trimis la dregătorul Licheon al Iliricului, care i-a ucis, aruncându-i într-o groapă adâncă și acoperindu-i cu pământ.