„Sfinţii Trei Ierarhi sunt apărători ai dreptei credinţe şi ai dreptei vieţuiri”

În fiecare an, la 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul acestei sărbători, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în care a subliniat faptul că 30 ianuarie este o zi a unităţii de credinţă şi de viaţă în Biserică, „unitate arătată de Sfinţii Trei Ierarhi prin gândire, vieţuire şi făptuire, de către fiecare în parte şi de toţi laolaltă”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur au trăit într-o vreme zbuciumată pentru Biserică, iar aceasta, din cauza apariţiei unor erezii. „Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 şi 379, Sfântul Grigorie Teologul a trăit între anii 330 şi 389, iar Sfântul Ioan Gură de Aur, între anii 344 şi 407. Ei au trăit într-o vreme foarte zbuciumată pentru Biserică, deoarece după încetarea persecuţiilor împăraţilor romani păgâni împotriva creştinilor au început alte tulburări, şi anume, ereziile sau abaterile de la dreapta credinţă. Astfel, în secolul al 4-lea aveam pe unii eretici care spuneau că adevăratul Dumnezeu este Dumnezeu-Tatăl nu şi Fiul sau Duhul Sfânt. Aceste erezii, susţinute mai ales de ereticii Arie, Macedonie şi Eunomie, au adus multă tulburare în Biserică, de aceea, Sfinţii Trei Ierarhi, fiecare în parte, au luptat foarte mult pentru a apăra adevărul credinţei privind Sfânta Treime, şi anume, că Persoanele Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de aceeaşi Dumnezeire, de o slavă, de o putere, deci sunt egale între Ele şi nedespărţite (...). Sfinţii Trei Ierarhi pe care-i pomenim astăzi au fost, deci, mari apărători ai dreptei credinţe şi ai unităţii Bisericii în faţa multor erezii”, a subliniat Preafericirea Sa.

Părintele Patriarh Daniel a explicat apoi că Sfinţii Trei Ierarhi au devenit normativi sau dreptare ale credinţei ortodoxe, motiv pentru care au fost numiţi de către Biserică mari dascăli ai lumii şi învăţători: „Aceşti trei Sfinţi Ierarhi au apărat viaţa creştină curată, i-au chemat pe oameni la pocăinţă, la vieţuire sfântă şi la milostenie. Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur îi cheamă pe oameni la pocăinţă şi la viaţă sfântă, nu doar prin scrierile lor, ci şi prin vieţuirea lor. Toţi trei au trăit o viaţă ascetică înainte de a deveni ierarhi, au stat o vreme în pustie, în singurătate, au postit mult, s-au rugat şi s-au nevoit mult. Sfântul Vasile cel Mare a înfiinţat o mănăstire pe proprietatea sa, lângă râul Iris, în Capadocia, la care a venit apoi şi Sfântul Grigorie Teologul, prietenul şi colegul său de şcoală la Atena. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a nevoit în apropiere de Antiohia, unde a stat mult timp în rugăciune, nevoinţă şi post”.

În continuare, Patriarhul României a vorbit despre îndemnul Sfinţilor Trei Ierarhi la milostenie. „Sfântul Vasile cel Mare a arătat prin exemple concrete că Evanghelia iubirii milostive a lui Hristos cere din partea noastră şi fapte, nu doar cuvinte frumoase. De aceea, a înfiinţat lângă Capadocia un centru am zice astăzi, cu mai multe case. În unele erau adăpostiţi călători, în altele bătrâni, bolnavi şi chiar leproşi. Toate acestea formau prima instituţie mare filantropică, Vasiliada. După modelul ei, şi alte Biserici din Răsărit şi din Apus s-au inspirat şi au arătat grijă faţă de bolnavi şi săraci. Sfântul Grigorie Teologul nu a fost nici el indiferent faţă de viaţa săracilor sau a celor nevoiaşi. El a spus celebrele cuvinte că săracii sunt portarii Împărăţiei cerurilor. Săracii vor fi aspri judecători pentru cei care în viaţa lor pe pământ au fost nemilostivi şi vor fi mari apărători ai celor care au fost milostivi. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu e suficient să-L cinstim pe Hristos Care Se află în Sfântul Potir, dacă neglijăm sau trecem cu vederea pe Hristos Care Se află smerit şi umilit în omul bolnav, gol, dezbrăcat, flămând, însetat, fără adăpost. De aceea, Sfântul Ioan a fost numit avocatul sau ambasadorul săracilor. Trebuie, aşadar, să-L cinstim nu numai pe Hristos din Sfântul Potir, ci şi pe Hristos din semenii noştri, care se află în nevoi şi suferinţe. Sfinţii Trei Ierarhi sunt, deci, nu numai apărători ai dreptei credinţe, ci şi apărători ai dreptei vieţuiri şi ai milosteniei”, a spus Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a mai precizat că Sfinţii Trei Ierarhi au arătat dragoste faţă de Biserică prin râvna lor de păstori de suflete, prin ridicarea şi îndreptarea celor căzuţi, prin ajutorarea celor nevoiaşi şi prin luminarea celor neştiutori. De asemenea, ei au avut în comun o bogată cultură teologică, dar şi una laică sau profană. „Toţi trei au cunoscut Sfânta Scriptură foarte bine şi au tâlcuit părţi din ea (...). Pe lângă această cultură teologică învăţată din Scripturi şi din Tradiţia Apostolică şi a Părinţilor care i-au îndrumat duhovniceşte, ei au o bogată cultură laică sau profană. Cunoşteau filosofia vremii lor, pe marii filosofi greci şi toată cultura greco-romană, dar mai ales filosofia greacă, pe care au folosit-o selectiv şi cu discernământ spre a propovădui Evanghelia lui Hristos. Sfântul Grigorie Teologul zice: De la greci am luat unele forme de exprimare frumoasă, dar acestea sunt doar mici forme de înveşmântare a credinţei. Credinţa adevărată însă o avem din Sfintele Scripturi şi din Tradiţia Sfinţilor Apostoli (...). Această cultură a lor profană, subordonată însă revelaţiei, adică descoperirii dumnezeieşti din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradiţie Apostolică, i-a ajutat să fie misionari”. La final, Părintele Patriarh Daniel a amintit de faptul că în 1936, la primul Congres al Şcolilor de Teologie Ortodoxă, al Facultăţilor şi Institutelor Universitare Ortodoxe, s-a hotărât ca praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi (30 ianuarie) să fie sărbătoarea tuturor şcolilor de teologie ortodoxă.