Sfinţire de biserică la Mănăstirea Dagâţa

Ieri, în istoria Mănăstirii Dagâţa din Arhiepiscopia Iaşilor s-a mai scris o filă, una marcată de sfinţirea noii biserici de lemn, locaş de cult cu hramul „Maica Domnului Prodromiţa". Slujba de Târnosire a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în sobor numeros de preoţi şi diaconi.

Aşezământul monahal de la Mănăstirea Dagâţa, aflat pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu, greu accesibil şi propice rugăciunii, s-a aflat ieri la ceas de mare sărbătoare. Numeroşi credincioşi au fost prezenţi la slujba de Sfinţire a noii biserici de lemn din incinta mănăstirii, ce a fost săvârşită de IPS Părinte Mitropolit Teofan. Din soborul slujitor au făcut parte şi părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi părintele Mihail Roşu, protoiereul Protopopiatului Iaşi 3.

Sfinţirea bisericii a fost urmată de Sfânta Liturghie arhierească, oficiată pe o scenă special amenajată în curtea aşezării monahale. La eveniment au fost prezente şi oficialităţi locale.

În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a subliniat faptul că absenţa lui Dumnezeu în viaţa omului aduce în mod automat prezenţa întunericului: „Există, pe de o parte, puterea lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, o anumită putere a întunericului, manifestată în felurite chipuri şi în mod special în puterea diavolească. Omul este chemat să fie plin de Dumnezeu, prin credinţă adevărată şi fapte bune. Dacă omul nu are aceste două virtuţi - credinţa şi faptele bune - sufletul şi cugetul lui sunt cuprinse de puterea întunericului. Oriunde nu este Dumnezeu, diavolul îşi face loc. În concluzie, dacă nu suntem cu Dumnezeu, cu Biserica Sa şi cu faptele bune, ne aflăm, voluntar sau nu, în stăpânirea puterii întunericului, cu toate consecinţele negative ce decurg din aceasta".

La final, ca o încununare a tuturor eforturilor depuse, stareţul Mănăstirii Dagâţa, părintele Cleopa Ştefan, a fost hirotesit întru iconom stavrofor. În cuvântul de mulţumire, părintele Cleopa le-a vorbit credincioşilor prezenţi despre hramul noului locaş de cult - Maica Domnului Prodromiţa: „Ştiţi cum e într-o familie când copiii vin acasă: prima dată întreabă de mama. De aceea şi noi suntem bucuroşi că o avem Ocrotitoare a acestui nou locaş de cult pe Maica Domnului. Plecând la casele dumneavoastră, dacă veţi fi întrebaţi de soţ, soţie, copii sau cunoştinţe unde aţi fost în această zi, să le spuneţi că aţi mers pe un deal izolat de lume, unde se ajunge greu, dar unde, cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Înatpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, s-a ridicat o casă monahală şi o bisericuţă mică, dar în care Maica Domnului este Ocrotitoare. Plecând de aici, să aveţi în minte chipul Maicii Domnului Prodromiţa, pictat prin minune dumnezeiască".

Toţi cei care au ajutat la ridicarea şi înfrumuseţarea locaşului de cult, printre care şi primarul localităţii, domnul Mirel Damaschin, precum şi pr. Andrei Zlăvog, au primit din partea Mitropoliei diplome de vrednicie.

Primele dovezi ale existenţei Mănăstirii Dagâţa datează de pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, aici fiind o mănăstire din lemn înconjurată cu ziduri de piatră. Această primă biserică a fost dărâmată de boierii Carp şi Tautu pentru a-şi împărţi pământul, linia de hotar a proprietăţilor trecând chiar pe terenul mănăstirii. Călugării care vieţuiau acolo la acea dată şi-au ridicat o altă mănăstire, mai la vale, unde apoi s-a format vatra satului Mănăstirea. Zidurile de incintă au fost duse la Ţibăneşti, unde se găsesc şi astăzi.

Cea de-a doua biserică a Mănăstirii Dagâţa, construită din vălătuci de pământ bătuţi pe schelet de lemn, este ctitoria unor credincioşi din satul Mănăstirea, pe nume Calancea şi Sicrieru. Locaşul de cult a fost ridicat în anul 1959, dar sfinţit de-abia în anul 1970, când regimul comunist a început să fie mai permisiv. Cei doi ctitori, fiind anchetaţi de Securitate, pentru a scăpa de pedeapsă, au fost apăraţi de cei din sat, care au sărit în sprijinul lor, declarând că biserica a fost clădită cu contribuţii de la toţi sătenii. În interiorul Altarului se află Sfânta Masă a primei biserici ridicate la Dagâţa. Mănăstirea a fost redeschisă abia în anul 1993 de către Arhiepiscopia Iaşilor, ca mănăstire de călugări. La câţiva metri de biserică se află un monument în amintirea primei biserici clădite aici.

Între anii 2015-2017 s-a ridicat o casă monahală cu Paraclis, având hramul „Maica Domnului Prodromiţa". Lucrările de construcţie au fost începute în luna mai 2015, sub îndrumarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Întreaga clădire a fost ridicată în lemn, având temelie de beton armat. Construirea aşezământului monahal s-a făcut sub coordonarea şi finanţarea Centrului Eparhial Iaşi, lucrările fiind supravegheate de către părintele stareţ Cleopa Ştefan.