Şi ei au fost ciobani!

- Şi anume, trei fraţi: Vasile, Gherasim şi Constantin Ilie, monahi la Schitul Sihăstria. Vasile şi Constantin au păzit oile mănăstirii, iar fratele Gherasim, vitele. Umblau cu cărţile sfinte în traistă şi citeau zilnic rugăciuni, făcând metanii. Fratele Vasile era blând şi, plin de dragoste, le ducea cele de trebuinţă pustnicilor din pădurile din jur. Fratele Gherasim se ruga cu lacrimi şi cugeta întotdeauna la moarte. Iar fratele Constantin, după ce-şi făcea rugăciunile, citea cu pasiune, uitând şi să mănânce: Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin, Vieţile sfinţilor, Patericul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur şi alte cărţi creştine. Şi avea impresia, când citea, că sfinţii stau în preajma lui şi îl ajută să înţeleagă şi să nu uite. Fratele Constantin a ajuns unul dintre cei mai iubiţi duhovnici români: părintele Cleopa Ilie...

- Voievodul Munteniei, Mircea Ciobanul (1545-1552), a păscut şi el oile în copilărie. Cică se rătăcise de tatăl său în timpul unei bătălii şi l-a crescut o bătrână. Într-o zi, au trecut pe lângă el trei fraţi, care se certau din pricina moştenirii - tatăl lor, un om bogat, le-a lăsat: o ladă cu bani, una cu oase de animale şi una cu pământ. Mircea le-a descifrat testamentul: unul să ia banii, unul turmele şi al treilea pământul. Lui Mircea i s-a dus vestea că e isteţ şi cică din pricina asta a fost făcut domn...