Simple Povestiri - o carte în care se râde sănătos

Autorul acestei cărţi, părintele Dimitrie Bejan, este unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai intelectualităţii interbelice. Personalitate complexă şi, din păcate, încă puţin cunoscută, pr. Bejan este una dintre numeroasele personalităţi care, în tăcere, discret, nespectacular, fără publicitate, a reuşit să-şi asume cu dârzenie drumul anevoios al umanizării prin suferinţă. Destin unic şi veritabil model pentru generaţia tânără actuală, pr. Dimitrie Bejan, deşi a petrecut puţine clipe în libertate, viaţa consumându-şi-o în mare măsură în captivitate, mai întâi în gulagul rusesc, iar mai apoi, în cel din propria-i ţară, a reuşit ceea ce foarte puţini oameni pot: anularea prăpastiei dintre suferinţa ca dezumanizare şi suferinţa ca umanizare. Pentru spiritele mari, suferinţa purifică, devoalează, dă în vileag adevărata fiinţă, cu umbrele şi luminile ei, pentru ca, printr-o asumare pe verticală, în Hristos, fiinţa să apară demascată, luminoasă, zveltă, suplă, în adevărata ei întruchipare de materie înduhovnicită.

Deşi cea mai recentă ca apariţie, Simple povestiri cuprinde rememorări ale perioadei de tinereţe, probabil singura în care părintele Dimitrie s-a bucurat de libertate de mişcare. Relatările referitoare la perioada în care a predat istoria la Liceul „Carmen Silva“ din Bucureşti, întâlnirile de la Capşa ori perioada studenţiei şi întâlnirea cu marile personalităţi culturale ale vremii sunt povestite de părintele Dimitrie Bejan într-un stil inconfundabil. El nu face literatură. Nu explorează tematic şi nu cosmetizează stilistic realitatea istorică pe care o trăieşte, însă o umanizează prin (cu) umor. Simple povestiri este o carte în care se râde sănătos, cu poftă. Hazul de care dă dovadă părintele Bejan contrazice o mai veche prejudecată care pune în opoziţie creştinismul şi umorul, desfiinţând percepţia conform căreia umorul este o formă de artă „uşoară“, iar creştinismul - o credinţă a încruntării neverosimile.