Sinaxa monahală în Eparhia Oradiei

La Mănăstirea Izbuc a avut loc sesiunea de toamnă a sinaxei stareţilor, stareţelor şi egumenilor aşezămintelor monahale din Eparhia Oradiei, cu tema „Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.

Lucrările sinaxei s-au desfăşurat sub preşedinţia Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, sâmbătă, 24 septembrie, şi au fost precedate de Sfânta Liturghie şi slujba de Te Deum.

În prima parte a lucrărilor, ieromonahul Silvestru Vid, în calitate de autor, a dat citire studiului „Sfinții isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț - modele de viețuire pentru monahul și creștinul contemporan”, care a constituit și subiectul central al conferințelor preoțești din eparhie.

În continuare, PS Episcop Sofronie a vorbit despre rugăciune, pe care a descris-o prin intermediul a două concepte biblice, „între holocaust și rug aprins. Altfel spus, rugăciunea între ardere de tot și rug nears. Cuvântul care străbate ca o flacără ceea ce vă propun ca meditație este trimiterea la foc. Căci rugăciunea este foc duhovnicesc”.

Ierarhul a arătat că în rugăciune nu este vorba despre focul creat, ci despre focul rugăciunii, „cel despre care vorbește Cuvântul veșnic al Tatălui: «Foc am venit să aduc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins!» Este focul Duhului Sfânt Care la Cincizecime S-a pogorât în chip de limbi de foc peste Sfinții Ucenici și Apostoli, (...) focul pe care Fiul lui Dumnezeu ni-l aduce; este focul Luminii Învierii Sale care țâșnește, an de an, la Paștele ortodox, în chip miraculos din Mormântul Domnului din Ierusalim și nu arde. Este focul dumnezeiesc necreat care nimicește flăcările iadului și distruge și pârjolește Gheena focului, focul Duhului Sfânt. Despre așa ceva este vorba în rugăciune, focul ca numitor comun pentru arderea de tot și rugul aprins”.