Singurătatea matematicianului

Există diferite forme de singurătate. Din punct de vedere spiritual, un creştin nu este niciodată singur. Important este să ştim cum să transformăm singurătatea într-un dar pentru Dumnezeu, cum să facem ca toate clipele care par goale, de nimeni ştiute, să fie umplute cu prezenţa Celui ce ne poate face cu adevărat fericiţi. Voi vorbi acum despre un om de cultură care îşi asumă singurătatea într-o lume academică, preferând demnitatea şi luciditatea, dar mai presus de toate rodnicia ei. Volumul Singurătatea matematicianului, apărut la Editura Academiei, 2008, preia discursul de recepţie al domnului Solomon Marcus la primirea în Academia Română, împreună cu răspunsul domnului academician Marius Iosifescu.

Discursul de recepţie era, cu câteva generaţii în urmă, un mod obişnuit de a marca pătrunderea în academie, reflectând natura aristocratică a culturii. Dialogul, respectul faţă de ceilalţi şi modestia ar caracteriza nobleţea omului de cultură. Dialogul este considerat modul normal de existenţă şi ţine de o anumită unitate a activităţilor umane. Această unitate este vizibilă şi în răspunsurile unor academicieni, care aveau o cu totul altă specializare decât cei care îşi rosteau discursurile de recepţie. De exemplu, în 1883, compozitorului George Enescu i-a răspuns Gheorghe Ţiţeica. Modestia domnului Marcus se observă de la începutul cuvântului său, căci "a te pretinde matematician este o cutezanţă pe care puţine persoane în cunoştinţă de cauză şi-o pot permite". În ce constă singurătatea matematicianului? Aflăm că există, în primul rând, o singurătate a matematicii şcolare. În gimnaziu, adesea, elevii resping această disciplină, considerând-o un fel de pedeapsă. Primind, chiar în prima oră de curs, de la profesorul Miron Nicolescu, îndemnul de a face tabula rasa din matematica şcolară, studentul Solomon Marcus a fost iniţiat în analiza matematică, aflând aspecte pe care le întâlnise în poezia lumii: "În acelaşi timp, întocmai ca şi matematica infinitului, poezia transgresează locul comun al existenţei cotidiene, pentru a ne pune în contact cu aspecte antiintuitive, paradoxale, ale existenţei." Domnul Marcus mărturiseşte că a descoperit din nou singurătatea în momentul în care a trecut la o activitate interdisciplinară şi filosofii, oamenii de ştiinţă, scriitorii, gazetarii erau miraţi de existenţa unei posibile legături între matematică şi calculatoare, pe de o parte, şi lingvistică, biologie şi psihologie, pe de alta. Matematica era văzută doar ca un şir de calcule. Factorul care determină, în primul rând, singurătatea matematicianului este limbajul, astfel că autorul se ocupă în primul rând de a-i stabili componentele, funcţiile, dimensiunile narative şi dramatice. Dar matematica nu este doar limbaj, ci este fenomen de cultură, ştiinţă, artă, mod de a înţelege lumea, mod de viaţă... şi lista rămâne deschisă. Matematicianul se confruntă cu o dublă singurătate: singurătatea care-l are pe el ca autor, dar şi singurătatea matematicii în viaţa socială. Şi totuşi, domnul Marcus găseşte că tocmai "izolarea la care este condamnată îi conferă matematicii universalitatea pe care nimeni nu i-o poate contesta". Matematica este "un catalizator al transferurilor de idei, concepte şi rezultate între domenii dintre cele mai diferite". Cuvântul de răspuns al domnului academician Marius Iosifescu începe prin remarca, justă de altfel, că discursul de recepţie al domnului Marcus e de o factură cu totul deosebită şi că ar putea fi asumat de multe secţii ale Academiei Române. Apoi prezintă detaliat biografia singurului matematician român cu numărul Erdös egal cu unu. Dincolo de titlul care sugerează o temă sensibilă - singurătatea -, discursul domnului academician Solomon Marcus vorbeşte despre un dialog uman şi interdisciplinar, în cadrul căruia matematica îmbogăţeşte celelalte discipline cu ceea ce ţine de virtuţile ei: spiritualitate, libertate, gratuitate. Discursul de recepţie îl înfăţişează, aşa cum recunoaşte şi discipolul domniei sale, domnul Iosifescu, ca pe un matematician atipic, interesat de mai multe domenii ale culturii, cu contribuţii numeroase în disciplinele umaniste, cu o bogată viaţă spiri-tuală şi, aş adăuga, cu o mare sensibilitate. Un poet al acestei arte care este matematica.