Șirnea, vatră de rugăciune ocrotită de Munții Piatra Craiului

Veche așezare din ținutul Branului, Șirnea impresionează nu doar prin frumusețea peisajelor naturale cu care Dumnezeu a binecuvântat acest sat de munte. Aici, la altitudinea de peste 1200 de metri, credincioșii care au înfruntat mereu condițiile grele ale traiului la munte au fost mereu legați sufletește de locașul lor de închinare.

Locurile sunt de o frumusețe covâr­șitoare și cunoscute pentru aceasta nu doar în țară, ci și în alte părți ale lumii. Cei care vin aici, la poale de munte, români sau străini, vor purta mereu în amintirile lor această experiență unică, în care simți cum pășești într-un paradis oferit de Dumnezeu oamenilor ca cel mai de preț dar. Este de ajuns să petreci aici câteva clipe și vei fi copleșit de pitorescul locurilor, tihna cotidiană și bunătatea oamenilor.

Șirnea este socotit de mulți o perlă de mare preț a satelor de la poalele masivelor Piatra Craiului sau Bucegi. Pentru a ajunge aici trebuie să urci celebra cale care leagă Transilvania de Țara Românească, pasul Rucăr-Bran, iar apoi să te abați câțiva kilometri pentru a intra într-o așezare de poveste, la 1250 de metri altitudine.

În monografia Parohiei Șirnea găsim câteva informații despre sat și comunitate. Despre numele satului s-au emis mai multe teorii bazate fie pe documentele vremii, fie din spusele bătrânilor din localitate. Prima variantă ar fi că numele satului provine de la „Șerna”, soția primului cetățean al satului. O altă teorie spune că, fiind o localitate de munte, unde îndeletnicirea principală a oamenilor a fost de timpuriu creșterea animalelor, numele satului ar proveni de la „şirul (şiragul) de oi”.

În anumite documente se menționează că „Șirnea” înseamnă în limba maghiară „mlaștină”, „loc mlăștinos”, iar în vatra satului chiar există un asemenea loc, numit Valea Rogoazei.

Ultima teorie privitoare la numele satului spune că acesta ar proveni din limba slavonă și înseamnă „livadă” sau „fâneață obținută prin defrișare”. Istoricul localității realizat de Muzeul etnografic, olimpic și de artă contemporană „Nicolae Frunteș” din Șirnea menționează că termenul slavon care stă la baza numelui ar însemna „pod”, de aici și multe denumiri ale unor locuri păstrate până azi: Podul Șirnei, Podul Paltenului, Podul lui Coleș, Podul lui Bucur, Podei etc.

Tot din acest document aflăm că numele ar proveni de la șirul de dealuri și văi din zonă. De asemenea, o legendă legată de trecutul Branului spune că primul cetățean simbolic al satului ar fi Șirnea-Bran-Rogozeanu, descendent din familia Bran, originar din Obârșia Bucegilor. Familia Bran a coborât pe locurile Branului de azi și a împărțit domeniul dintre Bucegi și Piatra Craiului celor zece frați ai familiei. Astfel au fost întemeiate cele zece sate brănene, inclusiv Șirnea.

Monografia parohială men­ționează că numele „Șirnea” a apărut pentru prima dată în anul 1657, iar prima atestare documentară a satului este din anul 1729.

Din istoricul localității realizat de Muzeul etnografic, olimpic și de artă contemporană „Nicolae Frunteș” din Șirnea aflăm că documentele care menționează satul Șirnea atestă existența satului ca posesie a castelanului de la Bran, care își exercita dreptul de control asupra domeniului Șirnea și asupra domeniilor Moieciu, Peștera și Măgura.  

În registrul de socoteli „Ratio” pentru anii 1700, aflat cândva la Muzeul Bran, sunt amintite denumiri ale unor locuri din sat păstrate și astăzi: „Podul Paltenului”, „Poiana Strâmbă”, „Valea Ulmului”, „Valea Rogoazei”. De ase­­­­­menea, în registrul Specificația Pășunilor din 1759, aflat de asemenea la Muzeul Bran, este amintită încasarea dijmelor pentru castel de la colibașii din zonă, localnici cu nume precum Aldea Benga, Stanciu Benga, Ioan Rasan, Nicolae Obadă, Gheorghe Țeposu, Ioan D. Cojocaru, Gheorghe Chirci, Gheorghe Idor, Gheorghe Coleș și alții. Se menționează faptul că Șirnea aparținea de lotul nr. 12, iar dijma se plătea în florini.

Două vechi biserici de lemn

Organizarea bisericească există la Șirnea de timpuriu și a căutat de timpuriu să ofere oamenilor care au viețuit în satul de munte asistența religioasă atât de necesară vieții comunitare. Monografia parohială mențio­nează vechimea organizării comunității religioase din Șirnea. Astfel, un document vechi, scris în limba slavonă, precizează faptul că, în jurul anului 1700, exista la Șirnea o comunitate bine organizată social, care avea o biserică din lemn aflată în Poiana lui Lungoci.

O hartă din 1772 indică existența unei biserici ridicate în apropiere de locul unde se află actuala biserică a satului. Despre această biserică a satului se crede că a fost construită tot din lemn, deoarece, despre actuala biserică din sat se știe că s-a ridicat pe locul unei alte biserici din lemn. Cu alt cuvinte, înainte de a se ridica locașul de rugăciune din piatră la 1894, au existat la Șirnea două biserici de lemn: prima construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, iar a doua biserică s-a construit în apropierea primului locaș de cult, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și pe locul acesteia s-a înălțat actualul locaș de rugăciune al sătenilor.

Locaș închinat Sfântului Ioan Botezătorul

Cu trecerea timpului s-a simțit nevoia de a se ridica un locaș de cult din zid, care să ofere un spațiu liturgic generos și condiții bune pentru cei care participau la sfintele slujbe. Biserica actuală, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, a fost ridicată la 1894. Documentele din acea vreme menționează toate demersurile făcute pentru a ridica acest locaș de cult. Astfel, în urma demersurilor făcute de preotul de atunci din Șirnea împreună cu membrii Consiliului parohial, Mitropolia Transilvaniei aproba Parohiei Șirnea, la 26 septembrie 1892, ridicarea unei biserici din zid, după planul arhitectural realizat de Augustin Mazuky.

Lucrările de construcție au început în 1893 și s-au terminat în 1894. Locașul de rugăciune a fost ridicat din piatră și cărămidă. Se menționează în monografie că piatra a fost cărată cu boii din stânca de pe Podul lui Colesi, iar cărămida a fost adusa de la Rucăr. Grinzile mari, rezistente, au fost aduse de localnici din Bucegi și Piatra Craiului. Se spune că acolo stăteau câte o săptămână si apoi se întorceau în sat cu materialul de cea mai bună calitate.

Pe 17 mai 1893, Consiliul Parohial al comunei Șirnea și antreprenorul Szabo Mihaly din Brașov semnau contractul de zidire a bisericii, în prezența notarului Ioan Rațiu, precum și un translator din limba maghiară, pe nume Miklos Jozsef. Suma destinată plății a fost 20.000 de florini. În documentele vremii este menționat și numele zidarului, Gașpar din Bran.
În monografia parohială este menționat faptul că a fost împrumutată suma de 1200 de florini de la Filiala Institutului de Credit şi Economii „Albina” din Brașov, pe termen de şase luni, fiecare consilier garantând cu averea sa.

În ședința din 11 ianuarie 1894 a Consiliului parohial s-a hotărât să se vândă mai multe moșii ale bisericii pentru finalizarea noului locaș de cult: moșia de la Safta Bugheanu din Valea Ulmului, moșia de la Drumul Carului, moșia de la Păltiniș, moșia Moraru. Acestea au fost vândute în România, peste graniță, iar în ședința din 21 august 1894, s-a hotărât și vânzarea moșiei de la Teodor Breazu. Documentele vremii mai menționează că Parohia Șirnea a primit un ajutor financiar din partea Fundației „Șaguna”, în valoare de 800 de florini. Primele modificări la planul inițial au apărut repede. Planul arhitectural realizat de Augustin Mazuky nu prevedea decât doua ferestre la altar și acest lucru nu permitea să intre suficientă lumină. Consiliul Parohial a hotărât în ședința din 28 mai 1894 zidirea unei noi ferestre, lucrare acordată zidarului Siposu Andras, pentru care s-a plătit 18 florini. În cadrul aceleiași ședințe s-a discutat și problema strănilor, licitaţia fiind câștigată de meșterul lemnar Iosif Țeposu al Popii.

Biserica a fost construită în stil basilical, specific zonei Ardealului, cu clopotniţa deasupra pridvorului, în formă de cruce. Lungimea bisericii este de 25 de metri, lățimea este de opt metri, înălțimea de opt metri, iar înălțimea turnului, fără acoperiș, este de 17 metri. Tavanul din interiorul bisericii este drept, iar pronaosul este prevăzut cu un cafas din lemn, adăugat în anul 1938, pentru corul bisericii.

Chipuri de sfinți

Biserica a fost sfințită pe 18 septembrie 1894 de Mitropolitul Miron Romanul. Inscripția de la intrarea în biserică menționează că locașul de cult a fost pictată pentru prima dată în anul 1923, în tempera, de pictorul Ioan Dogărescu din București. Sunt pictate și mai multe personalități din Vechiul Testament: pe bolta bisericii, în fața catapetesmei, este pictat chipul lui Moise, iar în partea opusă, este pictat Sfântul Prooroc Ilie. Pe peretele de miazăzi de lângă catapeteasmă este zugrăvit împăratul Solomon, iar în partea de miazănoapte este zugrăvit împăratul David. Pe bolta din pronaos apare în partea dreaptă, alături de ceata cu­vioșilor, Sfântul Prooroc Daniel, iar în partea stângă, este pictat Sfântul Prooroc Ieremia. În spatele pronaosului, în partea stângă, se află chipurile mitropoliților Miron Romanul și Nicolae Colan.

Biserica a fost repictată în ulei, în perioada 1957-1964, de pictorii Toma Condrea și preotul Ioan Ercuș din Fundata. În anul 2011, din cauza faptului că pictura se degradase foarte mult, biserica a fost curățată și apoi a fost refăcută pictura în stilul inițial, lucrare realizată de pictorul Virgil Pavel din Sibiu.

În următorul an, catapeteasma bisericii a fost schimbată. Noul iconostas este din lemn de stejar, înflorat, iar icoanele au fost pictate de Mihai Zigman din Brașov. Toate aceste lucrări au fost susținute de autoritățile locale și județene și de cele aproximativ 50 de familii care mai locuiesc în parohie.

„Din anul 2000 și până în prezent s-au realizat lucrări la interiorul și la exteriorul locașului de cult. S-a montat centrală termică în biserică, s-a făcut un drenaj împrejurul bisericii, s-au schimbat geamurile vechi, s-a refăcut pictura în ulei, s-a construit un lumânărar în exterior, s-au schimbat iconostasul, candelabrele, instalația electrică, pardoseala, mobilierul și strănile, s-a construit un gard de lemn și s-a făcut un sistem de iluminare exterioară a locașului de cult și a scărilor de acces către biserică. Au fost montate pavele în jurul bisericii, s-au efectuat lucrări de reparații la exterior, s-a recondiționat tabla de pe acoperiș și s-a făcut o troiță la intrarea în biserică și una la intrarea în sat”, ne-a spus preotul paroh Ionel Eduard Scorțea.

Locașul de cult a fost resfințit de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului pe 22 septembrie 2018.

Patrimoniul parohiei

În biserica din Șirnea s-au păstrat mai multe obiecte liturgice și de patrimoniu de o valoare aparte. Într-un registru de evidență a bunurilor bisericii, realizat la 15 iulie 1979, sunt trecute mai multe icoane cu valoare istorică, donate de cre­dincioși: 14 icoane (două pictate pe sticlă și douăsprezece pe lemn), care se află la biserica veche din Fundata. Acum se păstrează în Șirnea o singură icoană din acest patrimoniu amintit mai sus, o reprezentare a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Tot din secolul al XIX-lea se păstrează un potir, frumos ornamentat, folosit pentru Sfânta Împărtășanie. De asemenea, se mai păstrează două antimise, primul din anul 1786, din vremea episcopului sârb Dionisie Novacovici, iar al doilea este din 1893, din timpul Mitropolitului Miron Romanul. Se mai păstrează un caiet de procese-verbale din perioada 1870-1894.

Mai aflăm din monografia parohială că biserica din satul Șirnea a susținut Școala Confesională, atât spiritual, cât și material. Învățătorul școlii era cântărețul bisericii, plătit de biserică. Școala veche se află în apropierea bisericii, fiind proprietatea acesteia. Din documentele vremii reiese grija preoților parohi dar și a Consiliului parohial pentru bunul mers al școlii.

În anul 1911, în apropierea bisericii și pe proprietatea bisericii s-au construit două corpuri de școală, corpul A și corpul B. În corpul B au funcționat Primăria, un internat, din 1960 ca grădinița, iar din 2011 și până astăzi, casa parohială. Tot pe terenul bisericii, lângă școala, s-a construit în 1958 Căminul Cultural.

Satul de interes turistic Şirnea

În sat se găsește și Muzeul „Nicolae Frunteș”, care adăposteşte importante obiecte tra­diționale și costume populare. Acest muzeu este legat de personalitatea lui Nicolae Frunteș, un geniu al satului care a făcut demersurile pentru ca Șirnea să devină sat turistic. Din istoricul satului realizat de muzeu aflăm că „Nicolae Frunteș a avut inițiativa constituirii la 12 februarie 1965 a unui Comitet de inițiativă pentru înființarea la Șirnea a unui birou pentru turism.

La 2 iunie 1965 era emis avizul cu numărul 2220 al Oficiului Național de Turism-Carpați Brașov prin care se aproba înființarea unui birou turistic la Șirnea.

În 18 iunie 1965 se emitea avizul nr. 33673 al Consiliului Popular al Orașului Regional Brașov prin care se aproba înființarea Biroului Turistic din Comuna Șirnea, în vederea asigurării cazării și procurării de alimente turiștilor ce sunt în trecere sau staționare în localitatea Șirnea. În anul 1966 era înființat Muzeul Etnografic din satul turistic Șirnea. În anul 1967 era înălțat Monumentul Eroilor din sat, iar în anul 1968 s-a readus în viața satului sărbătoarea tradițională „Măsura Laptelui”, în duminica cea mai apropiată de ziua de 1 iulie.  

În anul 1969 era înființată „Iarna la Șirnea”, o sărbătoare cultural artistică și sportiv-turistică devenită tradițională în rândul comunității. În anul 1970 era creată prima pârtie de schi iluminată la nivel sătesc din România. În anul 1972 s-a dat în folosință primul baby-schi electric la nivel sătesc din România. La 16 iulie 1973, prin ordinul 744 al Ministerului Turismului, se consfințea oficial că de la data de 15 iunie 1973 se declară sat de interes turistic comuna Șirnea, județul Brașov. Acesta funcționa de facto din 1965, odată cu înființarea Biroului de Turism din localitate, dar această situație a fost oficializată abia în 1973. În 11 august 1973, în baza ordinului 744 al Ministerului Turismului, menționat anterior, s-a constituit Comitetul satului turistic Șirnea, în prezența reprezentantului ministerului Ioan Șendrea, care a prelucrat celor prezenți ordinul respectiv.  

În perioada 1980-1988 s-a construit drumul turistic Trans-Pleașa Șirnea, iar în anul 1985 se înregistra un număr record de turiști români și străini pentru acea vreme, 2363 de persoane.
Mulți sunt de părere că Șirnea este primul sat turistic din România. Anual vin aici mii de turiști pentru relaxare și pentru participarea la numeroase sărbători și evenimente turistice: „Momorialul Frunteș”, „Ziua Olimpică”, „Noapte de Sânziene”, „Măsura laptelui” și „Întâlnirea fiilor satului”, „Focul lui Sumedru” (zile menționate de istoricul N. Stoicescu în „Repertoriul bibliografic al loca­lităților și monumentelor medievale din Transilvania”).