Slujbă arhiereasc în biserica ieșeană închinată Sfântului Arhanghel Rafail
În cea de-a doua duminică din Postul Nașterii Domnului, 26 noiembrie, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, s-a aflat în mijlocul comunităţii parohiale de la Biserica „Sfinții Voievozi” Roșca, singura biserică ieşeană ce îl are ca ocrotitor şi pe Sfântul Arhanghel Rafail, alături de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Comunitatea Parohiei „Sfinții Voievozi” Roșca din Iași s-a bucurat, în această dimineață, de prezența Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Cu prilejul vizitei pastorale, ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte părintele protopop Marius-Daniel Profir, părintele arhimandrit Gavriil Alexa, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, alături de părintele paroh Ciprian-Dumitru Ciuntu și părintele Andrei Atudori, slujitor la Parohia „Sfinții Voievozi” Roșca și consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Iașilor.
După citirea pasajului evanghelic rânduit pentru Duminica a 30-a după Rusalii, Preasfinția Sa a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a subliniat faptul că, ori de câte ori încercăm să împlinim cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu lărgește inima noastră: „Să ne ajute Bunul Dumnezeu, iubiți credincioși, ca să putem intra în această moștenire a vieții veșnice nu târziu, pe patul de moarte, ci de îndată ce înțelegem acest cuvânt și îl punem la inima noastră. Să trăim cu rost, să trăim cu drag de Dumnezeu, să trăim cu mulțumire pentru fiecare zi și cu înțelegerea că, ori de câte ori încercăm să împlinim cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu lărgește inima noastră și ne descoperă mai adânc cum să-L cunoaștem. Îl cunoaștem în cuvântul Său, Îl cunoaștem în tainele din Biserică, Îl cunoaștem în rugăciunea lăuntrică, Îl cunoaștem în jertfa pe care o aducem, pe noi înșine și unii pe alții. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să trăim cu rost, să moștenim Împărăția cerurilor, să moștenim viața de veci și să o facem încă de azi, nu lăsând-o pe vreun moment mai prielnic, după ce ne vom fi desfătat de stricăciunea acestei lumi, oricât de bogată este în ea îndestularea ei”.