Slujba înmormântării pentru părintele Ioan Boian, la Sighişoara

Un articol de: Liviu Stanciu - 10 Septembrie 2015

În ajunul praznicului Naşterii Maicii Domnului, luni, 7 septembrie, Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat slujba înmormântării vrednicului de pomenire părinte Ioan Boian, fost protopop de Sighişoara. Slujba a avut loc în Biserica „Sfânta Treime” din Sighişoara, iar înmormântarea a avut loc la Cimitirul din Cartierul „Ana Ipătescu”.
Părintele Ioan Boian s-a născut la 27 februarie 1931 în satul Şapartoc, din părinţii ţărani Nicolae şi Victoria Boian. Dragostea faţă de biserică o dobândeşte în familie încă din primii ani de viaţă, determinând absolvirea (în 1948) a Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti Dimitrie Cunţanu din Sibiu. După absolvire este nevoit să desfăşoare şi unele activităţi civile pentru a-şi asigura traiul şi pentru a-şi ajuta părinţii.
Încorporat în 1951, îndeplineşte un stagiu militar de trei ani şi o lună. După lăsarea la vatră în 1954, la îndemnul preotului profesor Dumitru Călugăr, se înscrie la Seminarul Teologic din Cluj în anul trei fiind-ui recunoscuţi cei doi ani de şcoală de cântăreţi. Urmează cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu, susţinând licenţa în 1965. Este hirotonit de către Mitropolitul Ardealului Nicolae Colan, preot pe seama Parohiei Ogar (astăzi Poieniţa) din Protopopiatul Târgu-Mureş, în aprilie 1960, parohie în care stă doar câteva luni, fiind transferat în acelaşi an în Parohia Daia cu filia Şapartoc (satul natal), Protopopiatul Sighişoara. În 1971, este transferat la cerere în Parohia Hodac, Protopopiatul Reghin, pe care o păstoreşte până în 1977, când vrednicul de pomenire Episcopul Emilian Birdaş îi propune să accepte transferul ca protopop la Miercurea Ciuc, judeţul Harghita. Tot hotărârea Episcopului Emilian determină transferul său, în 1983, ca protopop al Sighişoarei şi preot la Parohia Sighişoara II. Aici îşi desfăşoară activitatea până la 1 ianuarie 2000, când se pensionează din funcţia de protopop, rămânând doar paroh până în 2009, când se pensionează şi de la parohie.
Întreaga activitate i-a fost recunoscută prin distincţiile oferite de către ierarhii cu care a colaborat, încununate de primirea distincţiei „Crucea Patriarhală” personal de la Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, în anul 2000.
La sfârşitul slujbei, s-a dat citire şi mesajelor de condoleanţe ale Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, şi al Preasfinţitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei.