Slujba Privegherii în cinstea Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia

Numeroși credincioși bucureșteni și pelerini veniți din întreaga țară s‑au îndreptat în seara zilei de 3 octombrie 2026 către Mănăstirea Samurcășești din localitatea ilfoveană Ciorogârla, pentru a lua parte la slujba Privegherii săvârșită în cinstea Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia. Rânduiala liturgică a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor și delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Slujba Privegherii a precedat proclamarea locală a canonizării Sfintei Mucenițe Evloghia, care va avea loc mâine, 4 octombrie, la Mănăstirea Samurcășești.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a evidențiat smerenia și dragostea Sfintei Cuvioase Evloghia pentru Dumnezeu și pentru aproapele său, precum și dăruirea ei pentru cei aflați în suferință: „Mănăstirea Samurcășești‑Ciorogârla trăiește un moment de mare binecuvântare, într‑o zi în care una dintre monahiile nevoitoare și propovăduitoare ale cuvintelor adevărului se întoarce aici, întâmpinată cu cinstirea cuvenită, după ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a așezat‑o în rândul sfinților. Într‑un moment de mărturisire, Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria spunea că cimitirul mănăstirii în care s‑a nevoit el mai bine de jumătate de veac este plin de sfinți. Aceeași realitate o întâlnim în multe mănăstiri, dar și în cimitirele parohiale, unde se vădește lucrarea lui Dumnezeu în viața unor oameni, fie că au fost monahi, fie că au fost preoți și slujitori la Sfântul Altar, fie că au fost credincioși simpli. Aceste daruri sunt o adevărată binecuvântare, iar Mănăstirea Samurcășești se întâlnește astăzi cu un astfel de dar. Deși a viețuit aici relativ puțin timp, Cuvioasa Evloghia a fost un model pentru monahii, un model pentru tineri, un model pentru misionarii creștini și rămâne același model până la sfârșitul veacurilor. Dragostea ei pentru cele sfinte, dragostea pentru cuvântul propovăduit, pentru organizarea agapelor și pentru ajutorarea celor aflați în suferință - toate vorbesc despre înțelesul profund al Evangheliei, pe care ea ni‑l oferă ca testament nouă și pe care îl va oferi și altora până la sfârșitul veacurilor. Arhimandritul Teofil Ionescu, care a fost vreme de 20 de ani slujitor al Catedralei Patriarhale și care a urmărit‑o îndeaproape, ne spunea că a fost asemenea unei albine. Probabil că arhimandritul Teofil Ionescu, mai târziu episcop la Paris, a înțeles acest cuvânt în accepțiunea celor scrise de Sfântul Vasile cel Mare, care îi îndemna pe tineri și pe toți ceilalți să fie asemenea albinelor în căutarea nectarului. Așa a fost Cuvioasa Evloghia și în vremea când se numea Ecaterina Țârlea, și în vremea când a îmbrăcat haina smereniei în Mănăstirea Samurcășești‑Ciorogârla. Întrucât publicația «Cuvânt Bun» a amintit de multe ori despre lucrarea ei, despre dăruirea pentru ceilalți și despre nemărginita iubire arătată față de Mântuitorul și transmisă celorlalți, cuvântul nostru închinat în această zi Sfintei Cuvioase Evloghia ar putea fi desprins din paginile Psalmilor, din cuvintele psalmistului: «Cuvânt bun răspuns‑a inima mea»”.

De asemenea, Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal în cadrul Sectorului cultură, pictură și restaurare al Administrației Patriarhale, a vorbit despre viața și mărturisirea Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia.

„Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia este una dintre cele 16 sfinte femei recent canonizate și, de altfel, singura dintre acestea care a fost muceniță. Ea L‑a mărturisit pe Mântuitorul Hristos în perioada regimului comunist. Înainte de instaurarea regimului comunist, a făcut parte din Asociația «Miron Patriarhul», fiind, de asemenea, soră de mănăstire, iar ulterior a fost călugărită cu numele Evloghia. Ca ostenitoare în cadrul Asociației «Miron Patriarhul», ea a mers din sat în sat, în Muntenia, pentru a catehiza poporul. Această chemare a primit‑o de la Mântuitorul Hristos la scurt timp după ce s‑a vindecat în chip minunat de o boală grea. În copilărie, fusese aruncată de mama vitregă de pe o căpiță de fân și, în urma căderii, și‑a fracturat coloana. A fost trimisă din orașul Nymphaio, din nordul Greciei, la rudele sale din București, unde a locuit de la vârsta de 10 ani până în anul 1927. Atunci, în urma unei peritonite, rudele sale erau deja descurajate și se așteptau ca ea să moară. În acel moment, a fost ajutată în chip minunat de Maica Domnului și de Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, care au vindecat‑o. La scurt timp după această vindecare, pe când se afla la rugăciune, i S‑a arătat Mântuitorul Hristos și i‑a spus: «Urgie mare vine pe pământ și n‑am cine să binevestească». De trei ori i S‑a arătat Mântuitorul și i‑a spus aceste cuvinte. A treia oară, Sfânta Evloghia a răspuns: «Mă duc eu, Doamne». În urma acestei chemări primite de la Mântuitorul, s‑a înscris în Asociația «Miron Patriarhul» și, cu binecuvântarea Patriarhului Miron și a protosinghelului Teofil Ionescu de la Catedrala Patriarhală, cel care avea să devină mai târziu ierarh al românilor din Europa Occidentală, la Paris, a început să meargă din sat în sat prin Muntenia, propovăduind și catehizând poporul. (…) În anul 1949, pe când se afla în satul Mânăstirea, din județul Călărași, Sfânta Evloghia a fost prinsă de un grup de fanatici comuniști și bătută cu bestialitate. În urma acestor lovituri, a ajuns de urgență la Spitalul Brâncovenesc. Acolo a fost tratată de unii dintre cei mai buni medici ai vremii, însă a primit și o descoperire dumnezeiască. I s‑au arătat Maica Domnului și Sfântul Arhanghel Mihail, care i‑au spus că urmează să plece la Domnul. Atunci i‑a cerut părintelui Nicodim, unul dintre ucenicii ei apropiați, să facă toate demersurile pentru a fi transportată la Mănăstirea Samurcășești. A fost dusă cu o ambulanță la Samurcășești, iar în data de 19 decembrie, către ora Vecerniei, când băteau clopotele pentru privegherea închinată Sfântului Ignatie Teoforul, Sfânta a intrat pe poarta mănăstirii. A fost spovedită, s‑a împărtășit cu Sfintele Taine, iar apoi a trecut la Domnul, primind astfel cununa muceniciei”.

Înainte de rânduiala Privegherii, obştea monahală şi mulţimea de credincioși au întâmpinat racla cu sfintele moaşte ale Sfintei Cuvioase Evloghia de la Mănăstirea Samurcășești, fiind așezată spre cinstire.