Slujiri arhierești de sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel

De sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a fost prezent în Parohia Lovrin; Înalt­prea­sfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a săvârșit Sfânta Liturghie în Paraclisul Arhi­episcopal din cimitirul Pomenirea, iar Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caranse­beșului, a poposit pentru rugăciune la Schitul Bogâltin, care și-a serbat hramul.

De praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pa­vel, Înalt­prea­sfin­­țitul Părinte Mitropolit Ioan i-a cercetat pe cre­dincioșii Parohiei Lovrin din cadrul Protopopiatului Sânnicolau Mare.

Chiriarhul a fost întâmpinat de părintele Paul Cosmin Iosivuț, parohul bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”, și de cre­dincioșii parohiei. În cuvântul de învățătură rostit, chiriarhul a vorbit credincioșilor prezenți de rolul major în propovăduirea Evangheliei al acestor Sfinților Apostoli, martirizați în cetatea Romei. Înalt­preasfințitul Ioan a eviden­țiat cele mai importante momente din mărturisirea Sfin­ților Petru și Pavel, care au avut o activitate misionară exemplară, urmându-și Învățătorul, pe Domnul nostru Iisus Hristos, atât în viață, cât și în propovăduirea cuvântului lui Dum­nezeu.

De asemenea, această zi a fost importantă și pentru credincioșii din Parohia Timișoara-Fratelia, care și-a sărbătorit hramul. La bucuria comunității parohiale a luat parte și Preasfințitul Pă­rinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, care a oficiat slujba de Binecuvântare a lucrărilor interioare, finalizate de curând. După slujba de Binecuvântare, Prea­sfinția Sa a săvârșit, împre­ună cu un sobor de preoți și diaconi, Sfânta și Dumnezeiasca Litur­ghie, la finalul căreia a rostit un cuvânt de învățătură despre viața, faptele și rolul major al Sfinților Apostoli Petru și Pavel în opera de răspândire a crești­nismului.

Hramul Paraclisului Episcopal din cimitirul Pomenirea

Paraclisul Arhiepiscopal „Sfin­ții Apostoli Petru și Pavel” din cimitirul Pomenirea din municipiul Arad și-a cinstit joi, 29 iunie 2017, ocrotitorii spirituali. Cu acest prilej, Înaltpreasfinţitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, a săvârşit Sfânta ­Liturghie arhi­e­rească, înconjurat fiind de un sobor de preoți și diaconi, în pre­zența unui mare număr de cre­dincioși. Din sobor au făcut parte preoţii Ioan Pagubă, Nicandru Cuţaru, Dan Nicolau, Aurel Jigovan, arhid. Tiberiu Ardelean şi diac. Lucian Baba.

Înaltpreasfinţia Sa a fost întâmpinat de preotul slujitor al bisericii, Ioan Pagubă, înconjurat de un număr mare de cre­dincioşi, dar şi de copiii care au primit binecuvântarea arhie­rească în această zi de sărbă­toare.

 Cuvântul de învăţătură al chiriarhului a fost pus sub titlul ,,Mărturia adevărului” (cf.citi­rilor scripturistice ale sărbătorii: Matei 16; 2 Cor. 11; 12), adică despre Dumnezeu şi lucrarea Sa în lume prin sfinţii Apostoli, între care strălucesc corifeii lor, Petru şi Pavel. Apropierea săr­bă­torii de cea a Rusaliilor arată o dată mai mult misiunea Bi­sericii, cea apostolească îndeo­sebi, totodată şi locul preoţiei creştine, care asigură iconomia Sfintelor Taine ca şi întreaga slu­jire a cultului. În acest cadru se înţelege mai bine legătura Bisericii de pe pământ cu cea din ceruri, apostolatul având grija păstrării drep­tei credinţe, cei care îl ilus­trează numărându-se dintru început printre martorii vieţii, învăţăturii şi minunilor Mântui­torului.

Preotului învăţător Ioan Pa­gubă, slujitor la acest paraclis, Înaltpreasfinţitul Părinte Ti­motei i-a oferit distincţia de ico­nom.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, ierarhul a săvârşit o slujbă de po­menire a ctitorilor sfântului locaş mutaţi la Domnul şi a bine­cuvântat prinoasele aduse cu prilejul hramului.

Schitul Bogâltin la ceas de sărbătoare

La sărbătoarea Sfinților Apos­toli Petru și Pavel, Schitul Bogâl­tin își cinstește ocrotitorii. Cu ocazia praznicului, Schitul Bo­gâl­tin și-a sărbătorit hramul, având bucuria de a-l avea în mij­locul obștii monahale pe Prea­sfințitul Părinte Lucian, Episcopul Ca­ran­sebeșului, care a oficiat Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi în pridvorul bisericii. La slujbă au participat autorități locale, precum și un număr mare de credincioși din întreg Bana­tul, dar și din alte părți ale țării. Cu toții au avut posibilitatea de a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăs­tirea Călugăra, adusă spre în­chinare la hramul așe­zămân­tului monahal.

„La sărbătoarea Sfinților Apos­toli Petru și Pavel se adună mulțime de popor, preoți și cre­dincioși, la Schitul Bogâltin, pentru a sluji și a se ruga stăruitor. În acest an am dorit să fim îm­preună aici, să săvârșim Sfânta Liturghie, să ne împărtășim cu Sfintele Taine, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și să-i cinstim așa cum se cuvine pe stâlpii Bisericii creștine, Apos­tolii lui Hristos, Petru și Pavel, cei doi misionari ai Evan­gheliei, care toată viața și-au închinat-o lui Dumnezeu.

După ce au săvârșit călătoria acestei vieți au ajuns să se bucure în Împărăția Preasfintei Treimi ca Apostoli, misionari, mărturisitori și ca martiri, pentru că în anul 67, la 29 iunie, în Roma, împă­ratul persecutor Nero îi condam­nă la moarte pe acești mărtu­risitori ai Cuvântului lui Dumnezeu: Petru este răstignit cu capul în jos, iar Pavel este deca­pitat.

Iată cum astăzi noi, po­porul cel binecredincios, îi po­menim nu numai pe Apostolii lui Hristos, ci și pe cei mai mari misio­nari ai Evangheliei Mântuitorului, dar și măr­turisitori și martiri care și-au vărsat sângele pentru mărturisirea cre­din­ței și propo­văduirea Evangheliei până la marginile pământului”, a subliniat Preasfințitul Părinte Lucian.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a săvârșit o slujbă de pomenire pentru ctitorii așe­ză­mântului monahal. Piatra de temelie a Schitului Bogâltin s-a pus în anul 1949, fiind târ­nosită în 8 iulie 1959, și repre­zintă visul împlinit al locuitorilor zonei de a avea un locaș de închi­­nare în apropiere de munții Corne­revei, unde credincioșii să se roage neîncetat, fiind totodată un semn al binecuvântării pre­zen­ței dumnezeiești în aceste locuri.