„Sperăm ca aceste cursuri să aibă un folos misionar“
Aproximativ 200 de preoţi din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei au participat în zilele de 5 şi 6 septembrie anul acesta la cursul postuniversitar de scurtă durată dedicat dialogului dintre religie, filosofie şi ştiinţă desfăşurat în cadrul proiectului internaţional "Courses on the Relation Among Science, Religion and Philosophy from an Christian Perspective". Cadrele didactice implicate, Adrian Lemeni, Ştefan Trăuşan-Matu, Costea Munteanu şi diac. Sorin Mihalache, au abordat, prin prelegerile susţinute la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, teme care să răspundă la situaţiile concrete cu care preoţii se confruntă în activitatea lor pastoral-misionară.
În prima zi a cursurilor, luni, 5 septembrie, au fost programate prelegeri care au vizat relaţia dintre teologie, filosofie şi ştiinţă în contextul actual. Aşa cum ne-a spus Adrian Lemeni, conferenţiar la Catedra de teologie sistematică a Facultăţii de Teologie "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, este foarte important de înţeles perspectiva care trebuie asumată într-o asemenea relaţie, întrucât există şi numeroase riscuri atunci când vorbim despre dialogul dintre teologie, filosofie şi ştiinţă.
Astfel, Adrian Lemeni a expus aspecte necesare de reţinut privind actualitatea şi perspectivele relaţiei dintre teologie, filosofie şi ştiinţă în contextul epistemologic actual. Potrivit acestuia, integralitatea Revelaţiei pe care se bazează teologia nu este ştirbită cu nimic dacă se acceptă dialogul cu ştiinţa. Relaţia teologie-ştiinţă nu trebuie redusă şi înţeleasă doar într-un plan apologetic, în care teologia să-şi caute argumente ştiinţifice pentru a-şi demonstra propriile adevăruri de credinţă. În primul rând, cercetarea interdisciplinară trebuie văzută ca o şansă de formare şi dezvoltare a unei conştiinţe a dialogului, ca o ocazie de asumare a dimensiunii întregitoare a Tradiţiei, care nu e exclusivă, ci inclusivă.
Subliniind dialogul cu filosofia, teologul Adrian Lemeni a menţionat că metodologia şi finalitatea ştiinţei sunt diferite de cele ale religiei, însă există posibilitatea unei articulări a reprezentării ştiinţifice a lumii - într-un plan filosofic - cu perspectiva religioasă. Într-un sens mai larg, orice dialog dintre teologie şi ştiinţă poate câştiga în fecunditate dacă este asistat de o mediere filosofică la nivel naţional şi conceptual. Dar acesta poate constitui un punct de plecare pentru ceva mai adânc, întrucât filosofia poate facilita un dialog între teologie şi ştiinţă nu doar la un nivel speculativ şi abstract, ci unul care să indice o remarcabilă componentă existenţială.
Creaţionism şi evoluţionism, depăşirea unor scheme ideologice
Conf. Adrian Lemeni a vorbit şi despre ideologizare, ca factor determinant în deturnarea dialogului dintre teologie şi ştiinţă, menţionând că ideologia este cea care a ocultat şi a parazitat relaţia dintre cele două arii de cunoaştere. În situaţia întrepătrunderii ştiinţei cu un mediu ideologic, a spus el, este importantă demarcarea discursurilor specifice. Discursul ideologic are un caracter de legitimare, spre deosebire de cel ştiinţific, care este descriptiv. O poziţie ideologică derivă dintr-o reprezentare a lumii care motivează şi legitimează anumite practici umane. Scopul unui discurs ideologic nu este de a descrie şi de a analiza funcţionarea lumii, ci de a realiza şi a întări coeziunea unui anumit grup social.
În aceeaşi zi, secretarul de stat pentru culte Adrian Lemeni a abordat şi o temă mereu actuală, respectiv creaţionism şi evoluţionism, încercând să evidenţieze depăşirea unor scheme ideologice. Teoria evoluţionistă poate fi rezumată ca expresie a următoarelor principii: lumea este inteligibilă, ea poate şi trebuie descrisă după exigenţele logicii formale ale matematicii; exigenţele ştiinţifice impun o autosuficienţă a legilor naturii în explicarea raţională. Ştiinţa nu trebuie să recunoască o intervenţie exterioară care să perturbe cursul natural al transformărilor şi schimburilor de energie; inteligibilitatea lumii presupune universalitatea legilor naturale. Evoluţionismul a depăşit graniţele unei teorii ştiinţifice, devenind o adevărată paradigmă ce integrează o viziune asupra lumii.
La celălalt pol, contrară teoriei evoluţioniste, se situează mişcarea creaţionistă, cu două tipuri de atitudini: o respingere a discursului ştiinţific (dominantă în SUA până în anii 1920 şi mai puţin întâlnită astăzi) şi creaţionismul ştiinţific, care foloseşte ştiinţa pentru o demonstrare literală a adevărurilor Scripturii.
Adrian Lemeni a subliniat că pentru impunerea evoluţionismului nu atât dovezile ştiinţifice sunt necesare, cât imperativul excluderii lui Dumnezeu din existenţa noastră, pentru a legitima unica formulă acceptabilă de explicare a lumii: materialismul absolut. În acest sens e grăitoare afirmaţia geneticianului Richard Lewontin, consemnată în studiul "Billiions and Billions of Demons", publicat în 1997: "Noi ţinem partea ştiinţei în ciuda absurdităţii evidente a unora dintre explicaţiile ei, în ciuda eşecului său de a împlini multe din extravagantele sale făgăduinţe de viaţă şi sănătate, în ciuda tolerării de către comunitatea ştiinţifică a unor poveşti inconsistente luate ca atare, fiindcă ne-am luat un angajament prioritar, un angajament faţă de materialism. Nu metodele şi instituţiile ştiinţifice ne constrâng să acceptăm explicaţia materialistă a lumii fenomenale, ci dimpotrivă, aderenţa noastră apriorică la cauzalitatea materialistă ne obligă să creăm un aparat de investigare şi un set de concepte ce produc explicaţii materialiste, indiferent cât de potrivnice intuiţiei, indiferent cât de mistificatoare pentru cei neiniţiaţi. Mai mult, materialismul este absolut, căci nu putem să acceptăm ca un Picior Divin să ni se pună în prag".
Logica ştiinţifică şi teologică
În prima zi a cursurilor, Ştefan Trăuşan-Matu, specialist în inteligenţa artificială şi profesor universitar la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, a vorbit despre logica formală, inteligenţa artificială şi logica participativă - raţionament, cunoaştere, înţelegere şi intuiţie. Ideea inteligenţei artificiale (IA) nu este nouă, ea a apărut de-a lungul istoriei în diverse ipostaze, cum ar fi păpuşile automate, Frankenstein sau golemul. Realitatea arată însă că idealurile obţinerii vieţii artificiale sau măcar imitarea ei sunt departe de a fi atinse, chiar şi acum, în contextul progresului exploziv al ştiinţei şi tehnologiei. După 50 de ani de realizări certe în inteligenţa artificială, în ciuda tuturor prognozărilor, încă nu au fost obţinuţi roboţii umanoizi inteligenţi preconizaţi şi nici unele din aplicaţiile mult anunţate ale IA, cum ar fi traducerea automată. Alte domenii ale ştiinţei şi tehnologiei au progresat considerabil, însă rămân neînţelese particularităţile vieţuitoarelor, ceea ce le face să fie vii şi inteligente. Chiar şi controversata clonare nu este, de fapt, obţinerea vieţii artificiale, ci o manipulare genetică a vieţii în scopul unei procreări controlate, a spus dl Trăuşan-Matu.
El a mai vorbit despre un alt fenomen care nu a putut fi rezolvat satisfăcător de programele de înţelegere a limbajului natural, şi anume metaforele. Pentru a înţelege metafore de genul "Acţiunile la bursă sunt creaturi extrem de sensibile", un program de calculator ar trebui să posede un bagaj de cunoştinţe referitoare la ce înseamnă viaţa, la câte pericole este supusă, cât este de sensibilă. În acest context, Winograd, Flores, Dreyfus şi alţii au introdus ideea că sfera de posibilităţi a inteligenţei artificiale este limitată de faptul că înţelegerea realităţii este posibilă doar ca rezultat al trăirii, în miezul activităţilor practice, de zi cu zi.
Mai mult, Terry Winograd, unul din pionierii utilizării inteligenţei artificiale în înţelegerea limbajului uman, la 15 ani de la una din foarte importantele sale contribuţii în IA, afirma că programele de inteligenţă artificială nu vor putea niciodată înţelege limbajul natural şi nu vor putea depăşi, în comportamentul lor, un nivel similar birocraţiei, care, în sine, este foarte utilă în rezolvarea multor clase de probleme complexe, prin eliminarea necesităţii raţionamentelor, datorată existenţei unui repertoriu de reguli stricte care trebuie aplicate. Ca orice birocraţie însă, programele de inteligenţă artificială au marele handicap că sunt lipsite de sentimentul implicării, al conştiinţei, al înţelegerii, al empatiei sau, am adăuga, al unei logici participative şi al dragostei de celălalt...
"Am putea spune că omul are la dispoziţie acel "filtru" care îi permite alegeri rapide şi un "simţ" al coerenţei care, deşi s-a încercat, nu s-au putut obţine artificial. Din perspectivă creştină, dorinţa de a construi sisteme coerente, solide, care să sistematizeze cunoştinţele ştiinţifice, poate fi interpretată ca dorinţa de a edifica un eşafodaj care să se apropie de Logosul divin. Această dorinţă, dacă nu este însă dublată de smerenie, de cunoaşterea propriilor limite, poate duce la intrarea într-un ciclu infinit al complexităţii, care nu se termină niciodată, într-o situaţie în care limba, comunicarea, nu mai este una neambiguă, clară, ci practic nu mai reuşim să ne descurcăm în hăţişurile, în amestecăturile de cuvinte şi înţelesuri, ca în povestea limbilor amestecate după Turnul Babel...", a subliniat prof. Trăuşan-Matu.
Răspunsul creştin-ortodox în faţa crizei
În a doua zi a cursurilor, Costea Munteanu, specialist în economie internaţională şi profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti, a adus în atenţie teme care vizează posibila relaţie dintre perspectiva economică şi cea teologică, luând spre analiză criza financiară şi economică pe care o traversăm. Costea Munteanu a căutat să ofere posibile răspunsuri din punct de vedere economic, dar mai ales atitudini care ar trebui asumate din perspectivă teologică, în cadrul unei expuneri despre consecinţele crizei spirituale asupra dezvoltării sociale şi economice. Prezentând cauzele crizei economice, Costea Munteanu a formulat şi câteva răspunsuri la următoarele întrebări: are teologia ortodoxă ceva relevant de spus în legătură cu problemele polemice din spectrul economic?; care este cauza crizei: intervenţionismul sau piaţa?; cum trebuie organizată societatea: centrată pe stat sau pe piaţă?; de ce optează cetăţenii din toate vremurile şi locurile pentru: "societatea cu stat" (intervenţionism) şi nu pentru "societatea fără stat" (piaţa liberă)?
În acest context, dând o interpretare creştin-ortodoxă, Costea Munteanu l-a citat pe Sf. Sofronie Saharov care, bazându-se pe Sfânta Scriptură, spune: "Omul care L-a părăsit pe Dumnezeu îşi făureşte singur vrăjmaşi: primul dintre ei - statul. Iar ieşire din aceasta nu este. Cu cât se organizează şi se întăreşte mai mult aparatul statal, cu atât e mai rapid şi mai crunt procesul de depersonalizare a oamenilor". Relevând cuvintele Sfântului Sofronie, Costea Munteanu a subliniat că necesitatea intervenţionismului etatist poate fi văzută ca o urmare a faptului că oamenii L-au părăsit pe Dumnezeu şi că în esenţa sa intervenţionismul provine din starea de cădere spiritual-duhovnicească a omului din toate vremurile, inclusiv cele ale noastre. Ca soluţie duhovnicească în acest context, prof. Costea Munteanu oferă următorul parcurs: - o schimbare a mentalităţii, o schimbare a minţii (metanoia) - pocăinţă. Răspunsul creştin-ortodox în faţa crizei este metanoia prin pocăinţă, miza incluzând, desigur, şi recuperarea pierderilor de bogăţie, stoparea afundării în sărăcie pe care criza le-a adus-o multora, dar mai ales a nu mai trăi aceste efecte ale crizei în termenii căzuţi sufleteşte ai mâniei, neliniştii, frustrării, deznădăjduirii.
Conduita pe vremuri de criză a creştinului stă deci în duhul cumpătării, spune Costea Munteanu, grija pentru cele trebuincioase ale vieţii materiale să fie înfrânată la nivelul îndestulării cu cele dăruite şi îngăduite de Dumnezeu.
Despre înţelesurile luminii
Seminariile susţinute de diac. Sorin Mihalache, asistent universitar la facultăţile de teologie ortodoxă din Bucureşti şi Iaşi, au avut în atenţie câteva dintre aspectele existente astăzi în cosmologie şi în neuroştiinţe, care se deschid într-un mod edificator către teologia şi spiritualitatea patristică. "În primul rând, am făcut menţiuni privind înţelesurile luminii. În principal au fost pomenite aici lumina fizică - care ne descoperă chipul semenilor, lumea lucrurilor sensibile, dar şi universul îndepărtat, accepţiuni pe care le propune mai degrabă ştiinţa. În al doilea rând, am făcut menţiuni privitoare la strânsa legătură dintre lumina fizică şi viaţa biologică, viaţa speciilor de plante şi animale. Pe de altă parte, intrând în registrul spiritualităţii creştine, am pomenit despre lumina cunoştinţei şi despre înţelesurile lucrurilor sensibile din lume care sunt adunate în forma unor lumini care hrănesc mintea omului. În fine, am invocat lumina necreată, energia/lucrarea lui Dumnezeu, lucrare care susţine întreaga creaţie şi viaţă, lumină ce lărgeşte orizontul înţelegerii omeneşti şi, desigur, un ultim înţeles, care le cuprinde pe toate celelalte în mod edificator, anume faptul că Hristos însuşi spune despre Sine că este Lumina lumii", ne-a explicat părintele Mihalache.
În partea a doua a întâlnirii au fost abordate câteva date din aria neuroştiinţelor care îşi găsesc corespondenţe în consideraţiile patristice privind legătura suflet-trup şi modul cum nous-ul, sufletul în integralitatea lui, guvernează viaţa şi obişnuinţele noastre. "A fost o bucurie pentru mine să văd că participanţii au făcut comentarii interesante şi au formulat multe întrebări", a mai spus părintele diacon, care este coordonator al segmentului mass-media al proiectului.
O abordare specifică
Specificul cursurilor care au avut loc la începutul lunii septembrie constă în abordarea temelor care au plecat de la misiunea pastorală a preoţilor. "Cred că au fost foarte folositoare şi mulţi dintre preoţi, prin intervenţiile lor, au arătat problemele cu care se confruntă în special la întâlnirile cu tinerii, cu diferite categorii de intelectuali, dar nu numai. Practic, sunt mai multe aspecte care vizează provocări pe undeva venite şi din partea ştiinţei astăzi şi care ar necesita un răspuns fundamentat din perspectiva teologiei ortodoxe. Faptul că se depăşeşte pe undeva o abordare pur didactică, se încearcă un răspuns care să vină în întâmpinarea aşteptărilor preoţilor şi a problemelor cu care aceştia se confruntă. Tocmai de aceea sperăm ca aceste cursuri să aibă un folos practic, misionar", a subliniat conf. Adrian Lemeni, directorul Centrului de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie din Bucureşti.
Un proiect internaţional
Proiectul "Courses on the Relation Among Science, Religion and Philosophy from an Christian Perspective" se desfăşoară în perioada martie 2011 - martie 2013 în ţara noastră sub egida Patriarhiei Române, cu implicarea directă a Centrului de Cercetare Interdisciplinară în Religie, Filosofie şi Ştiinţă al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, în cooperare cu Centrul de Dialog şi Cercetare în Teologie, Ştiinţă şi Filosofie, din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" - Universitatea Bucureşti. Este finanţat de Fundaţia "John Templeton", din SUA, care susţine munca de cercetare din cadrul universităţilor de top din întreaga lume şi încurajează dialogul între oameni de ştiinţă şi teologi, în abordarea "marilor întrebări" în disciplinele specifice de cercetare. În cadrul acestui proiect, au loc la Bucureşti şi Iaşi cursuri postuniversitare de lungă şi scurtă durată care au ca beneficiari 1.000 de profesori din învăţământul preuniversitar şi preoţi. De asemenea, sunt organizate şcoli de vară, iar la categoria media menţionăm emisiunea "Lumina celui nevăzut" difuzată de două ori pe lună la Televiziunea Trinitas TV, precum şi cea de la radio intitulată, ca şi rubrica din "Lumina de duminică", "Lumina cunoştinţei. Religia, filosofia şi ştiinţele în dialog".