Stareţul Mănăstirii Giurgeni s-a mutat la Domnul

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, părintele Antonie Jeflea, stareţul Mănăstirii Giurgeni din judeţul Neamţ, s-a mutat la ceruri. Slujba Înmormântării va fi oficiată joi, 22 februarie 2018.

Arhimandritul Antonie Jeflea, stareţul Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului" - Giurgeni a plecat în lumea veşniciei duminică, 18 februarie 2018, după o grea suferinţă. Slujba Înmormântării va fi oficiată la Mănăstirea Giurgeni joi, 22 februarie, de la ora 10:30. În fiecare seară, de la ora 17:00, se va săvârşi slujba Stâlpilor. Născut la 11 octombrie 1971, părintele Antonie Jeflea a fost tuns în monahism în anul 1990, la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi. Din anul 2000, a fost stareţ al Mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului" - Gurgeni, judeţul Neamţ. Având studii de drept şi teologie, a fost coordonator al multor programe de voluntariat desfăşurate prin intermediul Asociaţiei „Sfântul Nicolae" a Mănăstirii Giurgeni.

Cu acest prilej, IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a transmis un mesaj de condoleanţe:

„Pe părintele Antonie l-am cunoscut ca un rugător al Maicii Domnului, pe care o iubea şi o slujea cu toată fiinţa sa, mai ales că Dumnezeu îi rânduise să aibă în preajmă una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cunoscute în întreaga ţară. Grija părintelui se vădea în bucuria de a vorbi despre minunile pe care Sfânta le împlinise în viaţa sa sau le descoperise în cei pentru care se ruga: ucenici, pelerini şi apropiaţi ai mănăstirii. O atenţie deosebită şi-a îndreptat-o către aşezământul monahal de la Giurgeni, pe care a dorit să-l aşeze în rândul marelor lavre nemţene, făcându-l să devină un loc de pelerinaj către care îşi îndreptau paşii credincioşi din toate colţurile ţării. A fost un tată pentru copii necăjiţi din ţinuturile apropiate mănăstirii, pe care îi purta în şcoală, îi învăţa să preţuiască munca şi, ca şi pe bătrânii singuri, îi îngrijea şi îi învăţa să se roage şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate. S-a dăruit pe sine, oferind fiecăruia un sfat, o mângâiere, un cuvânt de binecuvântare, o vorbă de alinare, un ajutor material, dar mai ales un colţ în inima sa în care îi cuprindea pe toţi. În aceste clipe de tristeţe, îmi exprim, părinteşte, întreaga compasiune faţă de obştea Mănăstirii Giurgeni, faţă de ucenicii şi pelerinii acestui aşezământ monahal şi de cei apropiaţi, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin şi ocrotire. Ne rugăm ca Domnul Hristos să aşeze în ceata cuvioşilor pe slujitorul său, părintele Antonie. Veşnică să-i fie pomenirea!  (†IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului)