„Statu’ la vase în Lunea Paştelui”, obicei popular la Șugag, Alba

Obiceiul „Statu’ la vase în Lunea Paştelui” se păstrează în a doua zi de Paşte, la Şugag, pe Valea Sebeșului. Sărbătoarea este organizată de Consiliul Județean Alba prin Centrul de Cultură „Augustin Bena”, în parteneriat cu Primăria Comunei Șugag și Biserica Ortodoxă Șugag.

Evenimentul „Statu’ la vase în lunea Paștelui” a adus laolaltă, în cadrul unui obicei străvechi, localnici din comuna Șugag și împrejurimi, oficialități, turiști. Cu acest prilej, s-au oferit și s-au primit bucate specifice sărbătorii pascale și daruri pentru tinerii miri ce s-au cununat în ultimul an pascal, precum și sfaturi de viață și urări. Această sărbătoare este unică în spațiul românesc, parte din zestrea spirituală din Valea Frumoasei, conform Consiliului Județean Alba. Evenimentul are loc an de an, în lunea Paștelui, în curtea Bisericii Ortodoxe din Şugag, acolo unde au fost prezente în acest an, pentru „Statu’ la vase”, 12 familii tinere care s-au căsătorit în anul pascal  2018-2019. Evenimentul a fost completat de vizitarea Expoziției Etnografice din Șugag, atelierele de pictură tradițională pe sticlă „Școala de la Laz”, târgul de meșteșuguri tradiționale din județul Alba și spectacolul folcloric de la Căminul Cultural. Spectacolul a fost susținut de soliști vocali și instrumentiști, grupuri vocale și instrumentale tradiționale din județul Alba: Roxana Reche, Nicolae Plută, Floricica Moga, Dorina Nariţa, ansamblul de dansuri coordonat de coregrafii Alexandra şi Flaviu Mîrza, Gabriel Bucur, Ioana Șolea, Oana Vențel, Alexandru Popescu, Alina Cucui, Leontina Fărcaș, Grupul vocal tradițional „Felician Fărcașiu” din Sebeș și Grupul instrumental tradițional „Fluierașii din Șugag”, sub conducerea muzicală a dirijorului Alexandru Pal.

„Statu’ la vase în Lunea Paştelui”

Obiceiul „Statu’ la vase în Lunea Paștelui” de la Șugag este unic în țară și reunește atât sărbătoarea întemeierii unei familii, cât și sărbătorirea Învierii Domnului. Conform tradiției, în a doua zi de Paști sătenii trebuie să se adune în curtea bisericii și să ia parte la un mare ospăț închinat vieții de familie. Pregătirile pentru ieșirea la „Statu’ la vase în Lunea Paștelui” încep odată cu intrarea în Săptămâna Mare. În această perioadă, întreaga comunitate intră în săptămâna curățeniei caselor, gospodăriilor, trec la purificarea veșmintelor și la purificarea sufletească. Luni și marți sunt scoase din lada de zestre, curățate, călcate și pregătite, pentru marea sărbătoare, costumele tradiționale cu care mirii și miresele de peste an urmează a se îmbrăca în Lunea Paștelui. În Miercurea Mare, alături de alți membri din comunitate, alaiul de tineri se îndreaptă către biserică, fiecare dintre ei ducând în dar vase ce urmează a fi donate bisericii. Povestirile localnicilor spun că aceste vase sunt sfințite și dăruite familiilor mai sărace în noaptea de Înviere. O caracteristică aparte la Șugag este faptul că slujbele religioase din această perioadă au loc în miezul zilei, deoarece Șugagul este „un sat de munte, cu case rare și răsfirate pe mari întinderi, numai miezul satului fiind mai încheiat în jurul bisericii” (Lucian Blaga). În Sâmbăta Mare, până la ora prânzului, gospodinele trezite cu noaptea în cap pregătesc cele necesare mesei tradiționale de Paști: ouă roșii, cozonaci, pâine, preparate din miel. Cuplurile de tineri căsă­toriți în anul pascal ce tocmai se încheie pregătesc în plus colacii pentru „Statu’ la vase”. Aceștia sunt niște colaci ritualici, în număr de cinci, patru mai mici și unul mai mare. Se fac din același aluat ca și colacii tra­diționali, doar că aluatul este unul dulce, de obicei îndulcit cu miere. Colacii au o împletitură specială care permite așezarea în mijlocul lor a unui ou roșu. La Șugag slujba de Înviere se ține duminică dimineața, când se iau paștile de către toți membrii comunității chiar la ieșirea din biserică și se ciocnesc ouă roșii.

În Duminica Paștilor membrii familiilor se reunesc în jurul mesei de Paști.

Lunea Paștelui are la Șugag o însemnătate deosebită pentru tinerii căsătoriți în anul ce s-a scurs de la Paștele trecut și până la prinderea Postului Paștelui prezent. Fiecare dintre aceste tinere cupluri vin la biserică în Lunea Paștelui îmbrăcați în portul tradițional. Poalele pliate, iile, cătrințele, șorțurile, cioarecii, cojocelele și clopul sunt scoase din lada de zestre, ce încă mai există în gospodăria fiecărei familii, și sunt îmbrăcate de tinerii căsătoriți. Singurul element deosebit față de costumul tradi­țional de sărbătoare este acela că tinerele neveste, la acest obicei și numai la acest obicei, înlocuiesc brâul roșu sau brâul tricolor care se poartă de obicei, cu o panglică de culoarea albastru deschis care simbolizează trecerea fetei în rândul tinerelor neveste și infinitul azuriu al cerului, adică viața senină ca cerul, fără nori, a cuplului nou format. În drumul lor spre biserică, tinerii căsătoriți trec de la unul la altul, fiind întâmpinați de ceilalți membri ai comunității cu urări de bine și de longevitate în cuplu.

În timp ce în biserică are loc slujba religioasă din Lunea Paștelui, tinerii căsătoriți în anul pascal ce tocmai s-a încheiat se adună în curtea bisericii unde, la finalul slujbei din biserică, preotul le dă binecuvântarea pentru viața de familie. Pentru „Statu ’ la vase în Lunea Paștelui” fiecare tânără familie are rezervată în curtea bisericii o masă pe care o împodobește.

Masa este pregătită de tânăra nevastă, înainte de începerea slujbei din biserică: pe masă se pun patru rânduri de fețe de masă țesute în război în iarna ce tocmai s-a încheiat. În cele patru colțuri ale mesei se pun colacii ritualici de dimensiuni mai mici, iar în mijlocul mesei se pune colacul cel mare. În mijlocul lor, în locul pregătit special din împletitura aluatului, se pune câte un ou roșu. Colacul cel mare este asemănător „pupezei” folosite în ritualul de nuntă de pe Valea Sebeșului, această „pupăză” fiind colacul adus de nași ca dar de nuntă. După aranjarea mesei, tinerele neveste aduc cozonaci, ouă roșii, prăjituri, vin, țuică și preparate din carne de miel. De pe niciuna dintre mese nu lipsește vaza cu flori, ca simbol al rodirii, al aducerii copiilor pe lume, al reînvierii.

La sfârșitul slujbei religioase din biserică, întreaga comunitate se deplasează în curtea bisericii, unde tinerii vor primi binecuvântarea preoților. Sunt sfințite mesele îmbelșugate, iar slujba se încheie cu îndemnul făcut de preoți pentru nași de ale fi sprijin tinerilor căsătoriți, de a-i îndruma și sfătui la fiecare impas din viața lor, iar tinerelor familii le sunt adresate urări.

După slujba de binecuvântare, rudele și prietenii sosiți în curtea bisericii pentru a participa la acest obicei trec pe rând pe la mesele tuturor familiilor noi și închină câte un pahar în cinstea tinerelor familii. Se fac daruri tinerilor, în special vase necesare în gospodărie sau la strunga de oi. Alaiul celor care oferă daruri începe, după datină, cu nașul care dăruiește tinerilor un ciubăr, iar la schimb, tânăra familie îi oferă nașului colacul cel mare din mijlocul mesei („pupăza”).  Ciubărul are funcția ritualică de a-i uni pe cei doi tineri, la finalul obiceiului acesta fiind folosit pentru transportul cadourilor primite de la membrii comunității și este purtat de tânăra familie până acasă, pe jos. Se consideră de acum înainte că cei doi tineri au strâns experiența necesară pentru a-și asuma respon­sabilitățile vieții în doi și că acest obicei al statului la vase este ultimul ajutor pe care comunitatea în care trăiesc au obligația să li-l mai acorde. Acest prag, de trecere la adevărata viață de cuplu, este sprijinit pentru ultima dată de întreaga comunitate, prin oferirea de cadouri, obiecte necesare în gospodărie, în mod special vase și întotdeauna în număr de două obiecte de același fel: câte două blide, linguri, furcuțe, ulcele, metri de jolj, oale etc. După ceremonial, toate aceste obiecte sunt puse în ciubărul primit de la naș și sunt transportate de cei doi soți până acasă, simbol al începerii muncii în doi. În ceremonialul obiceiului „Statu’ la vase în Lunea Paștelui” principalul element de recuzită este vasul. Vasele folosite în cadrul obiceiului sunt confecționate din lemn sau lut.

Obiceiul „Statu’ la vase în Lunea Paștelui” a fost întrerupt în 1990, dar în urma culegerilor din teren, un grup de specialiști de la Centrul de Cultură „Augustin Bena” l-au valorificat și l-au readus în actualitatea satului în anul 2008, cu sprijinul Bisericii Ortodoxe și a Primăriei din Șugag. De atunci, obiceiul se practică  fără întrerupere, conform Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba.