Steaua de la Betleem

În Sfânta Scriptură se subliniază faptul că, în vremea regelui Irod cel Mare (40-4 î.Hr.), au sosit la Ierusalim "magii de la Răsărit". Sosiţi aici, aceştia nu încetau să întrebe: "Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui" (Matei 2, 1-2). După ce i-a consultat pe "toţi arhiereii şi cărturarii poporului" (v. 4) şi a aflat că, potrivit spuselor profetului Miheia (5, 1-3), Iisus trebuia să se nască în Betleemul Iudeii, i-a chemat la sine pe magi şi s-a "lămurit în ce vreme s-a arătat steaua" (v. 7), trimiţându-i apoi în Iudeea, la Betleem. Sfântul Evanghelist Matei ne spune mai departe că magii, "ascultând pe rege, au plecat şi, iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte" (v. 9-10).

În textul grecesc din Evanghelie, numele de astrologi este redat printr-un termen preluat de greci din limba veche persană, respectiv "magoi" sau magi. Acest nume desemna o clasă sacerdotală care se ocupa de observarea şi studiul mersului stelelor. De altfel, astrologia (mai târziu astronomia) are o istorie foarte îndelungată în întreaga Antichitate, fiind prezentă chiar şi în epoca de piatră. În pofida dificultăţilor în materie de deplasare şi comunicare din acele vremuri îndepărtate, se pare totuşi că astrologii sau "magii" reuşeau să mijlocească schimburi consistente de cunoştinţe astronomice între Europa, Egipt şi probabil inclusiv Asia de Sud-Vest. Una dintre cele mai vechi mărturii privind studiul astrelor o reprezintă observatorul solar de la Goseck, construit în urmă cu aproximativ şapte mii de ani în centrul Germaniei. Acest observator este una dintre cele mai vechi construcţii cunoscute, care ajuta, prin studierea mersului soarelui, la stabilirea unui calendar exact. Desigur, construcţia circulară de la Goseck este mai mult decât un "calendar în aer liber". Osemintele descoperite aici, provenind de pe urma unor înmormântări ritualice, ne determină să tragem concluzia că, încă de la începuturi, observatorul nu era folosit exclusiv în scopuri astronomice, ci îndeplinea şi anumite utilităţi religioase. Din cele mai vechi timpuri, cunoştinţele astronomice erau probabil corelate cu anumite concepţii şi ritualuri religioase. Prin urmare, la început, astrologii aveau atât atribuţii astronomice, cât şi religios-sacerdotale. În acelaşi context, un alt exemplu, chiar mai concludent, îl reprezintă observatorul astronomic de la Stonehenge, din sudul Angliei. Acolo puteau fi socotite nu doar solstiţiile anului. Folosind un sistem complex, constituit cu ajutorul unor pietre şi pari din lemn, putea fi urmărit inclusiv mersul lunii şi estimate astronomic eclipsele de soare şi de lună (vezi K. Meisenheimer, "Stonehenge. Eine steinerne Finsternisuhr? Sterne und Weltraum", Special 4, 1999, pp. 78-85). Legătura dintre astronomie şi religie e demonstrată şi de primele reprezentări ale cerului înstelat. De pildă, discul ceresc făcut din bronz de la Nebra cu nebuloasa de aur a Pleiadelor şi desenele Carului Mare din piramidele egiptene - în care în vremea aceea era văzută coapsa unui taur - nu slujesc doar pentru a desemna cursul anului. Profanarea cu intenţie şi înmormântarea cultică a discului ceresc de la Nebra, în urmă cu 3.600 de ani, aveau o profundă semnificaţie religioasă (H. Meller (Hg.), Der geschmiedete Himmel. Die weite Welt im Herzen Europas vor 3600 Jahren, Theiss, 2004, în special: pp. 34-51 şi 94-97; cf. J. Lull, Das altägyptische Sternbild Meschetiu, în: Sterne und Weltraum, Mai 2007, pp. 46-52). Steaua de la Betleem şi magii din Evanghelie se înscriu, aşadar, exact pe această linie precisă a relaţiei strânse dintre astronomie şi religie. Sfântul Evanghelist Matei arată că magii veneau din Orient. Mai precis, veneau din Mesopotamia, de undeva din regiunea de astăzi a Irakului şi Iranului. De aceea, Evanghelistul îi numeşte "magii de la Răsărit". În această zonă, ca şi în Egipt, ştiinţa studiului astrelor avea o îndelungată tradiţie. Aici era Sirius, cea mai luminoasă stea fixă de pe cer, care era consultată de astrologi atunci când, calendaristic, era programat semănatul. Vreme de mai bine de un mileniu, aici au fost colectate de către astrologi tot felul de desene ale unor constelaţii de aştri şi folosite pentru prezicerea viitorului. Există numeroase inscripţii şi alte dovezi arheologice care atestă nivelul înalt al şcolilor de astronomie din Babilon şi de la Sippar.