„Sunt o babă comunistă“

Ecranizarea lui Stere Gulea după romanul omonim al lui Dan Lungu are destule şanse să se bucure de o remarcabilă audienţă, în ciuda dezinteresului tot mai pronunţat faţă de asemenea teme, care vine din partea populaţiei. Totuşi, romanul tânărului scriitor s-a bucurat până acum de trei ediţii şi, cine ştie, poate ecranizarea îl va propulsa din ce în ce mai mult pe piaţa de carte. În rolul principal joacă Luminiţa Gheorghiu, încă încărcată de laurii pe care i-a câştigat în filmul „Poziţia copilului“, unde de asemenea interpreta un rol-cheie, film triumfător la Berlinala de anul acesta. Figura unei nostalgice faţă de regimul trecut nu ne prea mai emoţionează, dar nu e mai puţin adevărat că încă acoperă zone ale ţării. Dacă încă sunt destui aceia care vizitează mormântul lui Ceauşescu şi-i aduc omagii, aceasta dovedeşte că tema nu este perimată. Stere Gulea, autor al celebrului „Moromeţii“ cu Victor Rebengiuc în rolul principal şi al peliculei despre Piaţa Universităţii din 1990, este un regizor în vârstă, cu deosebit ataşament faţă de valorile democraţiei şi ale valorii libere. Lui îi repugnă atitudinile de regret faţă de lumea apusă. Pe de altă parte, nu suferă realitatea din prezent consumatoristă. A exploatat din cartea lui Dan Lungu dimensiunea sarcastică şi a încercat să facă un film în care din când în când picură şi lacrimi. Ceva din acest film mi-a amintit de „Good bye Lenin“, pelicula de acum zece ani a lui Wolfgang Becker, în care este vorba tot despre o persoană care nu acceptă schimbarea şi care trebuie conservată într-un mediu artificial pentru a supravieţui. „Baba comunistă“ este însă activă şi pare că nu se lasă cu una, cu două. Ea vrea să mai dirijeze o lume populată de fantome. Este o lume care nu mai există, dar care agită asemenea spirite.

Dan Lungu este un eminent sociolog, care a ştiut să facă din ştiinţa sa de carte în acest domeniu un bun instrument pentru a acţiona cu succes în plan ficţional. Anchetele sale nu au făcut decât să confirme o realitate până la un punct dramatică, de la un punct încolo comică. Luminiţa Gheorghiu îşi interpretează partitura cu profesionalism şi ştie să ambiguizeze registrul atunci când e cazul. Pentru cei foarte tineri acest film reprezintă o curiozitate. Pentru noi, cei vârstnici, un prilej de aducere aminte.