Sursa răutății

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XV, 49-50, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 170

„Lumea cea văzută, de la împă­rați până la cerşetori, este în (continuă) tulburare, în dezordine şi luptă şi nimeni dintre aceştia nu cunoaşte cauza. Or, este vădit că răul, care a intrat (în lume) prin ne­ascultarea lui Adam, este centrul (tuturor relelor) şi cauza morții. Pentru că păcatul care a intrat (prin Adam), fiind ca o putere şi esență rațională a lui satan, a semănat toate relele: el acțio­nează în ascuns în omul cel lăuntric şi în minte şi se luptă cu gândurile, oamenii nu ştiu că fac acestea împinşi de o putere străină, socotesc că acestea sunt lucruri fireşti şi că din soco­tință proprie fac acestea. Însă cei care au în mintea lor pacea lui Hristos şi sunt iluminați de El ştiu de unde vin acestea. Lumea suferă de patima vicleşugului şi nu ştie. (Această patimă) este ca un foc necurat care aprinde inima, străbate toate mădularele şi-i incită pe oameni la destrăbălări şi la nenumărate rele.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 181

„Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se dea pe față (Ioan 3, 20).
Explică cu folos ceea ce a spus şi respinge şovăiala în săvârşirea celor bune, din iubirea față de rău, şovăire ce-şi are rădăcina în a nu voi să învețe cele prin care se poate face înțelept şi bun. Căci lucrătorul celor rele ocoleşte şi refuză să se mişte în lumina dumnezeiască, şi aceasta nu ascunzându-se din ruşine pentru rău (căci, dacă ar avea-o, s-ar mântui), ci plăcându-i să rămână în neştiința a ceea ce se cuvine, ca să nu fie certat pentru că păcătuieşte şi supus unor mustrări amare ale conştiinței şi, pentru cunoaşterea binelui, să fie supus de Cel ce-l judecă unei pedepse mai grele dacă nu voieşte să împlinească ceea ce-I place lui Dumnezeu.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIII-a, 83, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 264

„Nu interesează cui faci rău, dacă e drept sau nedrept, fiindcă nu se cade să faci rău.”