Tabăra, o șansă de a fi înconjurați de prieteni
„Nu este o simplă tabără, ci o investiție enormă de dragoste”
Diaspora română cunoaște o dezvoltare fără precedent în ultimii 15 ani datorită schimbărilor economice și politice din Europa. Mulți români au ales să-și caute un loc de muncă în afara țării, dar au rămas legați de România nu doar prin rudele rămase aici, cât prin credința și spiritualitatea ortodoxă pe care au luat-o cu ei. Copiii lor, ai emigranților, adeseori născuți în diasporă, au o legătură aparte cu țara părinților și a bunicilor lor, mai ales în timpul verii, când vin în România pentru a participa la diversele tabere organizate de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale. Despre aceste tabere ne vorbește părintele Iulian Nistea, slujitor la biserica ortodoxă românească „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris.
Care este istoricul taberelor în România organizate de Mitropolia din care faceți parte?
Pr. Iulian Nistea: Organizarea acestor tabere în România a început în anul 1999, la puțină vreme după alegerea și instalarea Înaltpreasfințitului Iosif ca Arhiepiscop la Paris (martie 1998), cu tineri ortodocși români și de alte naționalități, dornici să cunoască mai îndeaproape spiritualitatea ortodoxă românească. Taberele acestea cu tinerii au continuat an de an până astăzi. Tinerii din Mitropolia Europei Occidentale sunt organizați într-o asociație sau frăție care se numește Nepsis, iar această asociație a preluat în timp organizarea evenimentelor pentru tineri și studenți. Acestor tabere, pelerinaje și evenimente pentru tineri li s-au alăturat, începând cu anul 2006, taberele cu copii, mai întâi la Tismana, apoi și în alte locații: Bușteni, Durău, Neamț. Astăzi, Mitropolia noastră are cinci tabere de vară cu copii și adolescenți pe lângă mănăstiri din România.
Cum arată o săptămână de tabără? În ce activități sunt implicați participanții?
Tabăra de la Tismana se află într-un loc binecuvântat, de poveste, dacă ar fi să-l comparăm, după spusele copiilor, cu un basm. Nu este internet și nici măcar semnal foarte bun pentru telefon. Pentru participanți e important acest lucru pentru că se desprind cu totul de lume, de ceea ce înseamnă vâltoarea zilei. Ziua începe cu o înviorare care îi trezește pe toţi copiii şi îi pregătește de rugăciune. După rugăciune urmează micul dejun, iar apoi o serie de ateliere: de comunicare, de pictură, de lucru manual, de muzică şi de teatru. Copiii sunt rugați de la sosire să îşi aleagă câte un atelier la care să participe pe toată durata taberei. În fiecare zi copiii se bucură de activități diverse: pictează icoane, confecționează felicitări sau învață un cântec autentic românesc. În paranteză fie spus, există și un imn al taberei: „E tabăra mea dragă/ Și asta nu-i de șagă,/ În inimă lumină,/ Tismana mea senină”. Nici campionatele sportive nu trec neobservate. În fiecare zi, copiii devin tot mai implicați în ceea ce au ales să facă. Toţi acești copii trăiesc în țări diferite şi nu este întotdeauna uşor să-ți faci prieteni într-un loc în care ești străin. De aceea, tabăra de la Tismana le oferă copiilor șansa de a fi înconjurați de prieteni şi de o atmosferă caldă. Zilele şi nopțile trec foarte repede, iar ceea ce se observă e că tinerii și copiii sunt mai uniți şi mai fericiți ca niciodată. Înaltpreasfințitul Iosif ne bucură cu prezenţa sa în mai multe rânduri pe parcursul taberei. O activitate ce mereu se desfășoară spre finalul taberei e spectacolul de teatru jucat de către cei din atelierul de teatru. Recunosc că am fost mândru să văd că toţi au trecut peste emoții, au muncit şi au reușit împreună să aducă la viață sceneta numită „Înţeleptul din Oz” (o adaptare după cunoscutul roman „Vrăjitorul din Oz”). Vânătoarea de comori le aduce bine-meritatele tricouri care sunt semnate de fiecare în parte şi care vor rămâne ca amintire. Diplomele de participare sunt înmânate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif, iar săptămâna de tabără se încheie cu intonarea laolaltă a imnului taberei.
De ce organizați aceste tabere în România și nu în străinătate? În fond, participanții sunt crescuți în diasporă, legătura lor cu țara poate fi altfel decât una obișnuită.
„Tabăra internațională de tradiție și spiritualitate ortodoxă” este un proiect educativ și pastoral adresat în principal copiilor familiilor de români din Europa Occidentală și Meridională. Proiectul vine în întâmpinarea necesității de a oferi copiilor români (sau de origine română) din diasporă posibilitatea de a intra în contact cu tradițiile și identitatea culturală, lingvistică și religioasă a părinților lor. Tabăra oferă copiilor posibilitatea să desfășoare activități într-un spectru foarte larg; sunt propuse diverse ateliere: atelier de icoane, diferite ateliere de lucru manual, ateliere de teatru, de dans, de muzică etc. De asemenea, copiii vor descoperi frumusețile naturii prin vizitarea peșterilor și a împrejurimilor taberei, vor dobândi cunoștințe despre tradițiile românești și despre credința strămoșească prin intermediul catehezelor, al excursiilor și drumețiilor.
Care sunt rezultatele de până acum ale acestor tabere?
Tabăra de la Tismana lasă amintiri în sufletele participanților. Reîntâlnindu-mă cu ei în diverse ocazii, discuția inevitabil ajunge și la acest subiect. Îmi povestesc și repovestesc de parcă ieri s-ar fi întors: despre copii, despre animatori, despre ateliere, despre locuri. Asta înseamnă că trăirile de acolo sunt bine puse în sufletele lor și că sunt bune. La fel și în discuțiile cu părinții, ei s-au declarat foarte mulțumiți de cum s-au întors copiii acasă. Poate că unora le-a fost mai greu să explice cum și-au văzut copiii după o experiență de acest fel, însă voi enumera câteva lucruri pe care copii le-au povestit, nu neapărat în ordinea importanței lor: vizitele în afara taberei, spectacolul final, focul de tabără și cântecele învățate pe parcursul săptămânii, faptul că aveau un program de rugăciune dimineața și seara, activitățile diverse și variate cu un număr mare de animatori care aveau grijă de ei. Pentru unii copii a fost prima lor tabără, o primă ieșire din sânul familiei extinse pentru o perioadă mai lungă. Ceea ce părinții ne-au spus e că nu se așteptau la asemenea reacții din partea copiilor lor. Însă din cauză că tinerii vor să revină în fiecare an, unii spuneau că vor să se facă „taberiști” atunci când vor crește, ele au fost catalogate de părinți „nu o simplă tabără, ci o investiție enormă de dragoste”.
Prin ce se distinge partea educativă a acestor tabere?
Nu știm să explicăm pe deplin ce face succesul (evident, atât după mărturiile copiilor, cât și ale părinților) acestor tabere cu copiii. Poate amestecul acesta de copii veniți din mai multe țări și culturi diferite, dar care trăiesc împreună spiritul creștin ortodox într-o singură limbă și cu o singură inimă, ca prietenii și frații. Unora le place mai mult atelierul de comunicare. Altora poate activitățile de creație și pictură sau diferitele ieșiri până la Schitul Cioclovina. Cu siguranță, faptul că sunt în România contează foarte mult în imaginea de ansamblu. După cum spuneam, întâlnirea într-un loc binecuvântat a multor tineri din țări și culturi diferite din Europa într-o tabără în România are o componentă educativă importantă. Tot o întâlnire, dar una ce ține de alt registru, e cea cu Biserica și activitățile conexe. Dezvoltarea tinerilor din punct de vedere educațional ține atât de bunele relații între ei, unii părinți îmi povesteau că își doresc ca relațiile dintre copii să fie menținute de-a lungul anului, şi să devină astfel durabile, cât mai ales de fundamentul pe care sunt construite aceste relații, în duhul Ortodoxiei.
Cu ce vă impresionează tinerii participanți? Cu ce probleme simțiți că se confruntă ei?
Faptul că ei, începând din prima zi de tabără, se adaptează unei alte realități este impresionant. Încetul cu încetul, dar în mod evident, tinerii se integrează și caută să aibă un numitor comun cu restul grupului, activitățile pe care le fac, planurile pe care le concep, procesul spiritual se face împreună. Toate acestea, pe lângă capacitatea de a fi prezent și atent la ce spune, face sau are nevoie cel de lângă el. La un moment dat, simbioza și integrarea sunt atât de evidente încât împreună reacționează ca un tot la posibila izolare a unuia sau altuia. Minunat este că din acest grup ajung să facă parte copii care sunt foarte diferiți unul de altul și pe care doar acest prilej al taberei îi aduce împreună. Problemele cu care ei se confruntă sunt specifice vârstei și societății în care trăiesc. Fie că sunt din diasporă, fie că trăiesc în România, ei sunt preocupați nu doar de societatea în care trăiesc, ci și de problematica vieții duhovnicești.