„Țăranul român în dialog cu cerul”, conferința Părintelui Mitropolit Ioan

Șirul comunicărilor prepas­cale „Satul românesc, vatră de credință strămoșească și identitate națională”, a continuat la Timișoara cu conferința „Țăranul român în dialog cu cerul”, susținută de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. Eveni­mentul a avut loc în Galeria de Artă veche bisericească de la subsolul Catedralei Mitropolitane, joi, 11 aprilie.

La eveniment au fost prezenți preoți consilieri, profesori, academicieni, artiști plastici, studenți teologi, monahii și mulți credincioși. Pe parcursul conferinței, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, dirijat de pr. lect. dr. Radu Bogdan a susținut un program de imnuri religioase, specific perioadei Postului Mare.

În prima parte a conferinței, Părintele Mitropolit Ioan a vorbit despre importanța culturii în păstrarea identității naționale și despre specificul culturii românești, care face parte din constelația culturii universale și-a pus amprenta, în decursul vremii, asupra românilor de pretutindeni: „Identitatea națională se păstrează prin cultură, aceasta fiind ogorul în care cresc florile unui neam. În cultură se ascund marile taine ale unui popor. Taina neamului românesc este sfântă, deoarece creștinismul a sfințit mintea și cultura neamului nostru. Avem datoria morală de a păstra acest tezaur care face parte din tezaurul universal al omenirii. Dacă nu vom reactiva izvoarele culturii românești, riscăm să devenim doar o populație care trăiește într-o regiune din Sud-Estul Europei. Bătălia în cultură marchează mult mai mult un spațiu decât unele bătălii. Oricât s-a sfâșiat din această unică ie românească, spațiul cultural nu a putut fi distrus, cel puțin până acum, când vedem că efectele globalizării sunt mai puternice decât anumite bătălii”.

Amplitudinea culturii române

Vorbind despre „amplitudinea cosmică” a culturii române dovedită de țăranul român, Mitropolitul Banatului a amintit de pridvorul caselor sătești, atât ca element constitutiv al arhitecturii tradiționale, cât și ca expresie a tezaurului românesc.

În acest sens, a reliefat faptul că spațiul dintre peretele exterior din față al casei și stâlpii așezați anterior, având între ei balustrade înfundate cu panouri din scândură, adeseori, traforate în diverse modele, era locul unde țăranul român desfășura, în timpul zilei, diverse meșteșuguri tradiționale, iar, pe timpul nopții, dialoga cu Dumnezeu, contemplând cupola „celei mai spectaculoase catedrale”, bolta cerească cu puzderia ei de stele.

„Dimensiunea culturii române are o amplitudine cosmică, dovedită de însuși țăranul român. El și-a construit casa cu pridvor, de unde niciodată nu s-a exclus din universul astral. Pridvorul era locul unde el se ruga lui Dumnezeu; acolo era templul lui sacru de unde privea stelele cerului, iar printre ele vedea, din când în când, poala lui Dumnezeu. Țăranul român se ruga în fața unei icoane cosmice, luminate de stelele cerului, fiind într-o legătură permanentă cu Cel care a semănat astrele pe albastrul ogor al cerului. El întreba stelele când să pună plugul în brazdă și când să arunce «viața» (n.r. bobul de grâu) sub brazdă. Dumnezeu semănă stele în cer, iar pe pământ l-a lăsat pe om, în locul Lui, să semene bobul de grâu. Iată în ce comuniune cosmică trăia țăranul român odinioară!”, a mai menționat ierarhul.

Manifestări din satele bănățene

În ultima parte a conferinței, Părintele Mitropolit Ioan al Banatului a făcut referire la multiplele manifestări culturale de masă din satele bănățene ce au dus la o emancipare culturală: „Așe­zarea numeroaselor etnii a făcut posibilă dezvoltarea unei culturi, unde fiecare etnie și-a adus contri¬buția. Această contribuție a generat un caracter pluricultural. În Banat s-a format și dezvoltat o importantă cultură de masă, marcată de existența școlilor confesionale, teatrelor de amatori, a corurilor sătești și orășenești, precum și a unui important număr de biblioteci publice. În nicio provincie românească nu găsim un număr așa de însemnat de scriitori și publiciști țărani, de reviste sătești, care vor deveni izvoare importante pentru cunoașterea istoriei Banatului. În perioada interbelică, în Banat apăreau aproximativ 380 de publicații periodice, tipărite în mai multe limbi: română, germană, maghiară, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, ucraineană. Multe dintre publi¬cații erau bilingve sau trilingve. Cunoașterea unei limbi străine, chiar și de către cei de la sate, a facilitat accesul tinerilor români la studii superioare în Viena, Budapesta sau alte centre europene. Putem spune că satul bănățean avea un nivel de cultură în masă mult mai ridicat decât în alte comunități ro­mânești, iar numărul neștiu­torilor de carte de aici era mult mai redus decât în alte părți ale țării”.

La final, au luat cuvântul meșterul popular Nicolae Muntean, artistul plastic Silviu Oravitzan și sora Nicoleta, custodele Muzeului Catedralei Mitropolitane din Timișoara, care au vorbit despre țăranul român.

Conferințele prepascale, organizate de Facultatea de Litere, Istorie și Teologie în colaborare cu Arhiepiscopia Timișoarei, fac parte din seria de manifestări dedicate „Anului omagial al satului românesc (al preoților, învăță­torilor și primarilor gospodari)” și „Anul comemorativ al Patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești”.