Tată şi fiică pentru pianul românesc. Familia Musicescu

Un articol de: Dan Cârlea - 21 Mai 2016

Istoria şcolii româneşti de pian a fost marcată de două personalităţi, tată şi fiică - Florica şi Gavriil Musicescu. În urmă cu 129 de ani se năştea, la Iaşi, Florica Musicescu, cea care avea să devină una dintre profesoarele de pian celebre. Datorită ei s-au format personalităţi precum Dinu Lipatti, Dan Grigore, Radu Lupu, Mihai Brediceanu. Florica Musicescu a predat pianul la Academia Regală de Muzică din Bucureşti, care după cel de-al Doilea Război Mondial a devenit „Conservatorul de Muzică” din Bucureşti. La începuturile formării sale, pe când era în clasa a XI-a, Dinu Lipatti s-a lovit de o problemă ce nu-şi găsea rezolvarea, până când i-a devenit profesoară Florica Musicescu. Avea dureri atât de mari la mâini, încât nu putea cânta o piesă de la început până la sfârşit. Toţi profesorii de până atunci îi recomandau pauze, însă, după cum spunea Dinu Lipatti, „cu pauze nu se putea progresa”. Marea profesoară Musicescu a înţeles de unde venea problema, i-a spus: „Tehnica ta este foarte bună, dar nu pentru mâna ta!”; şi l-a învăţat pe Lipatti să ţină mâinile într-un alt mod, ceea ce l-a ajutat să depăşească problema a cărei cauză era o prea mare încordare a anumitor muşchi. Ca orice profesor cu har, Florica Musicescu îşi adapta sfaturile la caracteristicile fiecărui elev în parte, nelăsându-se confiscată de o anumită metodă, ci creându-şi propriul stil adaptabil. Considera că „degetele trebuie să devină slujitorii gândului. Disciplina instrumentală trebuie pusă în serviciul materialului sonor, care serveşte expresiei muzicale”. Ilustrul său tată, Gavriil Musicescu, s-a născut în 1847 în sudul Basarabiei, Ismail, şi a fost compozitor, dirijor, muzicolog, înfiinţând Corul Mitropolitan Iaşi. După ce a urmat, timp de patru ani, Seminarul din Huşi şi după studiile făcute la Conservatorul din Iaşi, Gavriil Musicescu a activat ca profesor de muzică la Ismail, unde s-a întâlnit cu repertoriul coral bisericesc. A urmat cursuri de armonie şi polifonie la Sankt Petersburg, iar la întoarcerea în ţară a fost profesor de armonie la Conservatorul de Muzică din Iaşi. A fost şi directorul Conservatorului, între anii 1901 şi 1903. Un proiect drag lui Gavriil Musicescu a fost Corul Mitropoliei din Iaşi, pe care l-a înfiinţat şi pe care l-a condus din 1876 şi până la sfârşitul vieţii. Gavriil Musicescu a armonizat melodii populare, a publicat studii muzicale, recenzii, articole prin care a promovat folclorul, ca bază pentru dezvoltarea muzicii culte.