Teme de actualitate într-o carte veche despre slujirea preoțească
În seria de restituiri a Editurii BASILICA a Patriarhiei Române a fost reeditat în vara acestui an volumul „Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor”, publicat de eminentul preot profesor de liturgică și pastorală Petre Vintilescu (1887-1974) în perioada interbelică. Autor de cărți și studii pe teme de liturgică, artă religioasă, istoria și explicarea cultului creștin, pr. prof. Petre Vintilescu impresionează și astăzi cititorul prin profunzime academică, prin fluența și expresivitatea scriiturii. De aceea, opera sa este cercetată și de noile generații de teologi și de slujitori ai Sfintelor Altare. Cu câțiva ani în urmă a fost reeditată la Cluj-Napoca „Spovedania și duhovnicia”, acum apare la București cartea despre slujirea sacerdotală. Lucrarea recent reeditată a fost scrisă de autor pe baza propriei experiențe de preot de parohie și a cursului de pastorală predat studenților teologi, cei mai mulți dintre ei urmând să devină și ei preoți de enorie.
Fundamentat pe învățăturile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți ai Bisericii (îndeosebi Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Efrem Sirul) și pe citarea lucrărilor unor teologi și scriitori din secolele XIX-XX, pr. prof. Petre Vintilescu organizează sistematic conținutul în trei părți: Temeiurile misiunii preotului; Însușirile necesare preotului; Chemarea preotului în lumina principalelor sale îndatoriri.
Ca o idee-forță care străbate întregul text este afirmarea sublimității chemării preoțești, care nu poate fi limitată la nici o altă lucrare din această lume, precum și a calităților jertfelnice pe care trebuie să le onoreze cei care se dedică „artei artelor și științei științelor”, așa cum numea Sf. Grigorie Teologul slujirea preoțească.
Chemarea preotului creștin se întemeiază pe iubire, devotament și jertfă, probate practic prin iubirea pastorală. Aceasta este Evanghelia în lucrare pentru mântuirea celor încredințați spre păstorire. Cultivarea vocației prin instruire teologică și cultură generală deschide calea către o formare continuă pentru dăruire și slujire, însă maturitatea exemplară și sfințenia vieții dau cheia de boltă a împlinirii: „Dat fiind scopul învățării sau predicării Evangheliei, această chemare sau funcție a preotului nu poate fi teoretică, ca într-un sistem filosofic oarecare, unde filosoful este un simplu teoretician, achitându-se prin simpla debitare a teoriei. Nu! În materie de edificare creștină, învățătura pornește de la exemplul personal al preotului și se sprijină pe ceea ce el poate realiza prin fapte, din ceea ce predică. Lucrul acesta este clar în recomandările făcute Sfinților Apostoli de către Mântuitorul: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri (Matei 5, 16)” (p. 82).
Deși alcătuită cu un secol în urmă, cartea pr. prof. Petre Vintilescu rămâne actuală prin temele practice și răspunsurile dinamice pe care le propune: zelul pastoral și caritatea sacerdotală, vindecarea decepției și a descurajării în slujirea preoțească, virtuțile necesare preotului în viața cotidiană, viața de familie a preotului, echilibrul dintre activism și ritualism în misiunea socială și sacramentală. Despre studiul personal, alegerea cărților și revistelor potrivite pentru misiunea pastorală, autorul are o viziune valabilă și în zilele noastre. Citim la pagina 161: „Aceasta înseamnă că presa, sub formă de revistă sau de ziar, este auxiliarul și completarea bibliotecii preotului. Revistele întrețin o funcție de permanentă viață și primenire intelectuală. Ele sunt necesare preotului pentru a-l ține la curent cu noutățile minții omenești”. Ar fi scris și despre audiovizual sau virtual, dar acestea nu erau atunci în uz!
Și atunci, și acum, lucrarea sacerdotală se apropie de toate domeniile vieții omenești. Însă scopul ei ultim este slujirea mântuirii oamenilor: „Toată activitatea preotului este în funcție de acest scop ultim spre care se îndreaptă toate celelalte sforțări ale sale. Prin preocupările lui, preotul trebuie să rămână în impresia și în conștiința generală, mai mult și mai presus de oricine, un om al rugăciunii, dar mai ales un reprezentant al lui Dumnezeu, un chivernisitor al Tainelor Lui pentru oameni” (p. 193).
Chiar dacă în anii noștri s-au multiplicat provocările la adresa misiunii preotului în societate, constatăm că multe dintre temele și ideile din cartea pr. prof. Petre Vintilescu sunt prioritare și astăzi. Firea umană nu s-a schimbat prea mult, chiar dacă impactul tehnologiilor a adus mutații importante în raportarea la realitate. De aceea, recomandarea de lectură se adresează atât tinerilor care se pregătesc pentru slujirea sacerdotală, cât și preoților, mai vechi sau mai noi în misiune, pentru evaluare interioară și comparație cu experiențele personale.