Tezaur patristic

„Precum eşti Tu, Doamne, necuprins după fiinţă de nimeni şi de nici o fire raţională şi înţelegătoare sau de nici o cunoştinţă creată, nici măcar de cea heruvimică, ci eşti în afară şi mai presus, de nesfârşite ori în chip nesfârşit de orice cunoştinţă, tot aşa sunt, Stăpâne, şi cele din jurul Tău, nesfârşite şi nehotărnicite… Căci eşti, în chip mai presus de fire, necuprins nu numai după fire, ci şi în cele naturale aflate în jurul Tău, ca Unul ce eşti înţelepciune mai presus de înţelepciune, putere mai presus de putere, dragoste şi bunătate mai presus de tot înţelesul dragostei şi al bunătăţii“. (Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască şi viaţa contemplativă, cap. 71, în Fil. rom., vol. VIII, p. 448, 449)