Tezaur patristic

„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de cât care nimic nu e mai mare, ca Cel ce eşti necuprins, ca Cel ce eşti totul, ca Făcător al totului şi de nesfârşite ori nesfârşit mai presus de toate, ca Cel mai presus de fiinţă; Doamne al meu, Doamne, sfântă unire negrăită şi netălmăcită, împreună suflare a creştinilor, slavă Ţie!“. (Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, cap. 83, în Fil. rom., vol. VIII, p. 347)