Tineri din Şendreni şi ATOR Hârlău, în pelerinaj la mănăstirile nemţene
Vacanţa mare şi-a urmat cursul „pe neobservate“ şi acum iată că e la final. Cu toate acestea, în loc să ne întristăm că a trecut vacanţa, mai bine să ne bucurăm de clipele frumoase care urmează. Aşa ne-am hotărât, noi, un grup de cincizeci de copii şi tineri din Şendreni, conduşi de părintele Petru şi de doamna preoteasă Gabriela Ceobanu şi însoţiţi de prieteni dragi din ATOR Hârlău, să pornim într-o frumoasă călătorie spirituală, dar şi culturală spre binecuvântatele ţinuturi nemţene, pe sfârşit de vacanţă. Aşadar, să transformăm o zi obişnuită într-o adevărată sărbătoare!
Am început, cum era firesc, cu rugăciune, ca Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne binecuvânteze calea. Şi am pornit! Prima oprire a fost la Cetatea Neamţului, unde am parcurs file de istorie, prin prezentarea inedită în dulcele grai moldovenesc al ghidului.
Apoi, am trecut pe acasă pe la Nică al lui Ştefan Apetrei. Ne- am întâlnit cu înzestratul povestitor în toate „amintirile“ readuse în memorie la vederea casei, a sobei cu motocei, precum şi în personajele poveştilor, aflate în parcul tematic. Am părăsit lumea poveştilor pentru a intra în atmosfera de rugăciune şi meditaţie sfântă, la care ne îndemna prezenţa în duhovniceştile locuri ale mănăstirilor Secu, Sihăstria şi Sihla. Ne-am întâlnit aici cu mari sfinţi, cu Sfântul Varlaam, cu Sfânta Teodora, precum şi cu vestiţii duhovnici de altădată, părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie Olaru, părintele Ioanichie Bălan.
După un pic de efort depus la urcarea spre peştera unde s-a nevoit Sânta Teodora şi după ce ne-am închinat cu evlavie la acest loc minunat şi sfânt, am coborât cu paşi vioi spre marea Lavră a Neamţului. Ne-am îmbrăţişat în rugăciune cu Sfântul Paisie Velicicovschi, cu Sfântul Simeon din Muntele Minunat şi cu Sfântul necunoscut şi am lăsat la icoana Maicii Domnului smeritele noastre cereri. De aici am plecat spre „Voroneţul Neamţului“ - frumoasa biserică aflată în curtea Seminarului „Veniamin Costachi“, unde am vorbit în glas de rugăciune cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. Pentru că ziua era pe sfârşite, ne-am grăbit spre mănăstirile Varatic şi Agapia, locuri încărcate de nepământească frumuseţe, unde am meditat la frumuseţile pe care „ochiul omului nu le-a văzut“ şi pe care Bunul Dumnezeu le-a pregătit celor ce-L iubesc.
Acest pelerinaj a fost pentru noi o adevărată întâlnire cu Dumnezeu, iar comuniunea cu ceilalţi tineri ne-a unit şi întărit mai mult în credinţă. Am învăţat din experinţa acesta că viaţa aceasta are valoare doar atunci când trăieşti cât mai aproape de Hristos. (Bianca Gabriela Anuşca, Parohia Şendreni)