Tradiţie şi modernitate în Parohia Valea lui Pătru

Parohia Valea lui Pătru face parte din Protopopiatul Craiova Nord, judeţul Dolj. Este situată la circa 25 km de municipiul Craiova şi dispune de două locaşuri de închinare: o biserică de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi una din zid, cu hramurile „Sfinţii Apostoli” şi „Sfântul Antonie cel Mare”.

Pe latura de nord- vest a oraşului Craiova, la aproximativ 25 km, se găseşte localitatea doljeană Valea lui Pătru. Face parte din comuna Scăeşti şi se bucură de o istorie bogată. Primul locaş de închinare din localitatea Valea lui Pătru a fost o bisericuţă din lemn, care se mai păstrează şi astăzi, închinată Adormirii Maicii Domnului. A fost ctitorită în anul 1815 de către Kir Alexandru, un negustor grec, şi reparată în anii 1899 şi 1932. Biserica este monument istoric. Din 1934 a devenit parohie de sine stătătoare. În lucrarea „Biserici şi aşezări doljene - file de istorie” (Craiova, 2005) se menţionează că sfântul locaş a fost ridicat în anul 1815 şi sfinţit „în zilele Prea Luminatului domn Gheorghe Caragea Voievod, la 14 decembrie al aceluiaşi an. Nu se găseşte nici o inscripţie despre meşteri, ceea ce înseamnă că aceş­tia erau străini. Se ştie numai că a fost zugrăvită de dascălul Dumitru din Floreşti-Filiaşi. În anul 1890, s-a pardosit biserica cu scândură, a fost legată cu fier pe dinăuntru şi s-a acoperit din nou cu şiţă. S-a înzestrat, de asemenea, cu un policandru şi cu un dulap pentru biblioteca parohială. În anul 1932, s-a tencuit soclul cu ciment peste cărămidă şi s-a făcut coridorul din faţă. În anul 1953, s-a acoperit cu şindrilă, de către parohul Gadman, cu bunăvoinţa enoriaşilor” (pp. 250-251).

În perioada 2001-2005, aici s-a ridicat o nouă biserică, închinată Sfinţilor Apostoli şi Sfântului Antonie cel Mare. Un aport deosebit l-au avut colonelul Anton Lăpădat, preotul Ion Pavel, epitropul Ion Popescu, Vasile Pârjol şi Barbu Calotă, dimpreună cu enoriaşii. Pictura este una deosebită, fiind realizată în tehnica fresco de către zugravii Eugen şi Florica Papici.

Numele satului se pare că provine de la un haiduc, Pătru, care şi-a pierdut viaţa luptând cu oastea turcă pentru a salva oamenii din sat luaţi ostatici. Pe la 1831, vechea aşezare se găsea înregistrată în zona Dumbrava de Sus, din judeţul Mehedinţi. Din 1839 a intrat în judeţul Dolj, alături de comunele Salcia, Scăieştii de Sus şi Scăieşti. De-a lungul vremii a trecut prin mai multe etape, fiind mai întâi sat aservit moşiei boierilor Petreşti. Prin reforma agrară din anul 1864, pe aceste locuri au fost împroprietăriţi 61 de locuitori, în 1921 – 23 de locuitori, iar în 1945 au primit terenuri alţi 27.