Tratamente şi recomandări pentru tusea cronică

▲ Tusea persistentă, agravată în perioadele în care temperaturile scad şi care nu se vindecă prin tratamentul indicat de medicul de familie într-un interval de timp relativ scurt, indică faptul că persoanele în suferinţă trebuie să se adreseze de urgenţă unui pneumoftiziolog, în vederea unui consult de specialitate ▲ Cei care descoperă, astfel, că suferă de tuberculoză, au obligaţia de a respecta cu stricteţe tratamentul prescris, pentru a nu-i îmbolnăvi şi pe cei din jur ▲

 

 

 

Vremea rece care a debutat nu de mult timp şi umezeala în exces face ca multă lume să tuşească, să expectoreze secreţii, să gâfâie în permanenţă la eforturi şi să acuze, de multe ori, dureri în coşul pieptului. În special copiii şi bătrânii acuză alterarea stării generale, însoţită de febră, lipsa poftei de mâncare şi o stare permanentă de somnolenţă. Dacă în 2-3 zile de odihnă, cu repaus în casă, după consumul de ceaiuri, frecţii, legături cu oţet aplicate la gât şi în zona pieptului, semnele de boală nu dispar, trebuie apelat la medicul de familie sau la medicul specialist.

 

 

Cu toate efectele nefavorabile cauzate de vreme, persoanele care suferă de tuse cronică nu pot da vina numai pe condiţiile meteorologice, ci mai ales pe năravul de a fuma mult, de a purta haine subţiri şi de a avea şi alte vicii, care au scăzut, în timp, rezistenţa fizică.

 

 

Cine tuşeşte luni de zile, pe lângă faptul că se chinuie şi se epuizează, riscă să-i îmbolnăvească şi pe cei din jur, prin intermediul tusei împrăştiind microbii. Dintre toţi aceştia, microbul tuberculozei este cel mai puternic. Astfel, de la o persoană care tuşeşte, netratată corespunzător şi neglijentă, se pot îmbolnăvi clase întregi de copii, părinţii şi toate persoanele cu care intră în contact şi au o rezistenţă mai scăzută la boală.

 

 

Tratamentul tuberculozei durează între 6-12 şi 18 luni, perioadă în care bolnavul trebuie să înghită zeci de tablete pe zi, să fie izolat de familie în sanatorii de specialitate şi spitale de pneumoftiziologie, pentru supraveghere, şi să se cheltuiască pentru un singur om milioane de lei pe an. Cu toate aceste eforturi, rezultatele nu sunt de fiecare dată dintre cele mai fericite şi există cazuri când microbul nu poate fi răpus de nici un medicament cunoscut, fiind rezistent. Există, totodată, şi cazuri în care organismul nu mai poate suporta nici boala, nici medicamentele. Din aceste motive, este mult mai bine să se evite, pe cât posibil, aglomeraţiile, să fie ocoliţi cei care tuşesc şi care nu ştiu să pună batista la gură sau care scuipă pe unde apucă.

 

 

Nu este jenant să sfătuim o rudă, un coleg, un prieten, care de luni de zile tuşeşte, să consulte medicul internist sau un pneumoftiziolog.

 

 

Este indicat, de asemenea, să ajutaţi în mod voluntar reţelele de luptă antituberculoasă şi pe aceşti bolnavi, să vă interesaţi de seriozitatea şi corectitudinea cu care aceştia urmează tratamentul adecvat şi modul în care respectă condiţiile şi măsurile de igienă individuală. Nu uitaţi, indiferent dacă este ruda, prietenul sau vecinul dumneavoastră, trebuie să urmeze riguros şi în mod corect tratamentul, deoarece, chiar dacă se va însănătoşi sau nu, chiar dacă va supravieţui, vă poate îmbolnăvi şi pe dumneavoastră.