Troiţă a făgăduinţei, sfinţită în Vicovu de Sus

În localitatea Vicovu de Sus, judeţul Suceava, a fost sfinţită marţi, 18 aprilie 2017, o troiţă din lemn. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

În atmosfera de bucurie a Învierii Domnului, credincioşii din localitatea bucovineană Vicovu de Sus au participat marţi, 18 aprilie 2017, în cea de-a treia zi de Paşti, la un eveniment cu o mare încărcătură spirituală. Acesta a fost prilejuit de sfinţirea unei frumoase troiţe din lemn sculptat, aflată lângă casa părintească a arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi. Slujba a fost săvârşită de Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. În sunetul buciumelor şi al imnului arhieresc, ierarhul de la Iaşi a fost întâmpinat cu Sfânta Evanghelie, cu pâine şi sare, semn al ospitalităţii, dar şi cu flori. Preoţi de aproape şi de departe au răspuns cu dragoste invitaţiei arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, un neobosit ctitor de locaşuri sfinte, de a fi părtaşi la acest moment deosebit, închinat Mântuitorului Hristos, Celui ce prin Cruce a adus lumii întregi Învierea. În acelaşi timp, fiii duhovniceşti şi apropiaţii Mănăstirii Hadâmbu au parcurs sute de kilometri până în satul aflat la aproape de graniţa cu Ucraina. Slujba Sfinţirii a cuprins cântări din Canonul Învierii, iar troparul pascal „Hristos a înviat“ a fost cântat atât de preoţi, cât şi de credincioşii veniţi în număr mare.

Semnificaţiile Sfintei Cruci

Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a adresat un cuvânt de învăţătură în care a făcut referire la Învierea Domnului. Ierarhul a explicat că Sfânta Cruce vrea să arate poziţia omului în univers, aceasta presupunând „prin însemnarea noastră cu ea asumarea tainei Sfintei Treimi“. Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul a amintit apoi de troiţa sfinţită ce a fost ridicată în Vicovu de Sus în amintirea părinţilor arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, Elena şi Gheorghe Gheorghiţă şi a fraţilor Aurelia şi Vasile, cu tot neamul strămutat la lăcaşurile cele veşnice. Preasfinţia Sa a menţionat că la Hadâmbu există un drum al Crucii, realizat de arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, prin jertfa fiilor duhovniceşti ai Preacuvioşiei Sale. La final, ierarhul şi-a exprimat bucuria pentru prezenţa la slujba Sfinţirii troiţei a părinţilor slujitori, a fiilor duhovniceşti ai părintelui Nicodim, a bucovinenilor şi a tuturor celor de faţă. „Toate să le biruiţi prin Crucea Învierii“, a conchis Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul.

„Dumnezeu lucrează atât de frumos“

Arhimandritul Nicodim Gheorghiţă a mărturisit că troiţa de lângă casa părintească a fost înălţată spre slava lui Dumnezeu, în amintirea părinţilor care i-au dat viaţă, cărora le-a făgăduit să-şi aducă aminte mereu de locurile natale, de unde a plecat spre mănăstire pentru a-şi dărui viaţa Mântuitorului Hristos. „Cu bucovinenii mei dragi am reuşit să realizez ceea ce se vede astăzi la Mănăstirea Hadâmbu. Când am ajuns la Hadâmbu nu aveam unde să-mi plec capul, dar Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul m-a ajutat şi încurajat. Am văzut că Dumnezeu lucrează atât de frumos, aceasta deoarece la Mănăstirea Putna am fost primit de Preasfinţia Sa. Tot cu binecuvântarea Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul am plecat spre Iaşi. Anii au trecut, dar mulţumirea sufletească este aceea că rămâne ceva în urmă. Am avut o copilărie grea, dar cred că aşa a rânduit Dumnezeu pentru a reuşi să ridic ansamblul monahal de la Hadâmbu“, a spus arhimandritul Nicodim Gheorghiţă, care şi-a manifestat recunoştinţa faţă de toţi cei ce l-au înconjurat  cu dragoste la momentul prilejuit de sfinţirea troiţei. Credincioşii au sărutat Sfânta Evanghelie, lemnul Sfintei Cruci, iar apoi au primit în semn de mulţumire o iconiţă şi câte un pachet consistent cu alimente. Atmosfera plină de sărbătoare de la Vicovu de Sus a fost dată atât de frumuseţea slujbei şi a veşmintelor preoţilor, de copacii înfloriţi, de razele calde ale soarelui, de valoarea estetică a costumelor tradiţionale şi mai ales de chipurile pline de lumină ale oamenilor, bucuroşi că „Hristos a înviat!“.