Uleiul de chiparos, un calmant de excepţie

Chiparosul a fost una dintre cele mai vechi plante medicinale, aşa cum stă scris în textele asiriene din secolul al XV-lea î. H. Hippocrate utiliza frunzele de chiparos contra infecţiilor interne şi a hemoragiilor, la pacienţii cu crize hemoroidale. Astăzi, chiparosul este utilizat în fitoterapie mai ales pentru efectele sale la nivelul sistemului nervos.

Originar din Asia sudică, chiparosul creşte astăzi spontan în Italia, Corsica, Coasta de Azur, Spania, Portugalia, Algeria, Turcia, Iran şi America Centrală. În fitoterapie sunt utilizate frunzele şi ramurile tinere, precum şi fructele mature. Frunzele chiparosului au însuşiri tămăduitoare, cunoscute încă din antichitate: - antiseptice, astringente, antispastice, cicatrizante; - vasoconstrictoare, antiinflamatoare; - sedative, diuretice, antisudorifice, reconfortante; - tonifiante, balsamice. Fructele crude sunt astringente, diuretice, antifebrile şi sudorifice. Chiparosul a fost una dintre cele mai vechi plante medicinale, aşa cum stă scris în textele asiriene din secolul al XV-lea î.H. Hippocrate utiliza frunzele de chiparos contra infecţiilor interne şi a hemoragiilor, la pacienţii cu crize hemoroidale. La nivelul aparatului respirator, uleiul de chiparos are efecte favorabile în gripă, emfizem, hemoftizie, tuse convulsivă, bronşite şi transpiraţie excesivă În afecţiunile cardiovasculare, uleiul este util în combaterea tulburărilor vasculare, creşterea rezistenţei şi tonifierea pereţilor vaselor sanguine la nivelul membrelor inferioare, alină durerile în sindromul picioarelor grele şi are efecte în vindecarea varicelor. În bolile renale se constată efecte terapeutice în incontinenţa urinară. În problemele digestive, intervine în crampele stomacale, diaree şi dizenterie. O mare importanţă o are acţiunea uleiului eteric asupra sistemului nervos, mărind puterea de concentrare şi având rol de calmare. În tratamentele externe, uleiul s-a dovedit eficient în crizele hemoroidale şi în tratamentul cuperozei. Atenţie, însă! Uleiul de chiparos nu este recomandat spre consum persoanelor care suferă de hipertensiune arterială. Forme de utilizare - consumul fructelor de chiparos ajută la prevenirea nevralgiilor, a inflamaţiilor, a sângerării gingiilor sau a căderii dinţilor; - decoctul din 15-20 de fructe proaspete, sfărâmate, într-un litru de apă; se fierbe 15 minute şi se consumă înainte de mese; - tinctura din frunze se consumă câte 30-60 de picături, înainte de mesele principale; - uleiul eteric se picură pe perna de dormit, de 4-5 ori pe zi, în cazul bolnavilor de tuse convulsivă, sau se picură pe batiste şi se inhalează, având rol de calmare. Extern, se fac băi locale contra hemoroizilor şi băi de picioare contra transpiraţiei urât mirositoare. Contra hemoroizilor se pun comprese calde cu decoct din fructe (50 g la un litru de apă).