Un cleric înstrăinat

În urmă cu o săptămână, mai precis în amiaza zilei de 22 august, a fost dezvelit, în faţa arhondaricului Mănăstirii Putna, bustul lui Visarion Puiu. Ca toate eminenţele celebre care s-au împotrivit comunismului, destinul său a fost acoperit de patina uitării. Visarion Puiu a fost mitropolitul Bucovinei între 1936 şi 1940, de numele lui legându-se numeroase ctitorii creştine, răspândite de la Hotin pânâ la Argeş şi de la Odesa până la Cernăuţi. Imediat după pactul Ribbentrop-Molotov, mitropolitul a trimis o scrisoare lui Stalin, în rândurile căreia, cu un ton de premoniţie sumbră, îi atrăgea atenţia că regimul comunist nu poate supravieţui dacă unul din scopurile sale e desfiinţarea bisericilor creştine. Deşi atunci sunau emfatic, astăzi, cuvintele acestea îşi dovedesc în chip vădit adevărul. Clarviziunea lui, sfidând opacitatea vremurilor, i-a atras represalii drastice: a fost silit să plece în exil în 1944 şi a murit la Paris în 1964. Între timp, a avut decepţia de a vedea cum un Tribunal al Poporului din Bucureşti l-a condamnat la moarte, în contumacie, în 1946, pentru ca, patru ani mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe să-l caterisească sub presiunea teascului politic. Chiar dacă actul de excomunicare a fost anulat în urma reabilitării din 25 septembrie 1990, memoria acestei figuri ilustre a Ortodoxiei bucovinene suferă încă de malformaţii postume. Până în ziua în care rămăşiţele lui pământeşti se vor întoarce în România, dezvelirea unui bust al mitropolitului e un semn de îndreptare a unui abuz şi totodată o tresărire de demnitate din partea înaltstătătorilor ortodocşi.

La ceremonia din 22 august au participat IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi stareţul Mănăstirii Putna, Melchisedec Velnic, iniţiatorul proiectului statuar. Lor li s-au alăturat intelectualii prezenţi la Colocviul internaţional "Geniu şi memorie colectivă. Creangă Â Creangă", organizat sub auspiciile Fundaţiei "Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga - Maica Benedicta". Sobru şi interiorizat, dar cu o predilecţie la sacerdoţiu de tip acerb, IPS Pimen a fost întruchiparea conciziei de tip monahal, binecuvântând, în cursul unei scurte ceremonii, lucrarea sculptoriţei Silvia Radu. Dan Hăulică principalul însufleţitor al colocviului şi totodată preşedinte al Fundaţiei "Maica Benedicta", a rostit câteva cuvinte de evocare a memoriei mitropolitului. Stareţul Melchisedec Velnic a înfăţişat sinuoasa istorie a clădirii arhondaricului, ctitorie a aceluiaşi Visarion Puiu. În rotonda cu trandafiri din faţa arhondaricului, statuia lui Visarion Puiu e un memento care sfidează istoria. Prins în muchii groase şi frământat într-un bronz ce aduce mai degrabă, cu un lut roşu decât cu un metal nobil, chipul lui Visarion Puiu are o tăietură severă şi austeră, de anahoret retras în sihăstrii de munte. E o reculegere eminentă în fizionomia aceasta uscată, de cleric înstrăinat, al cărui destin ingrat începe să fie cunoscut tot mai mult.