Un lucrător vrednic în via Domnului
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 382-383
„Schimonahul Nicanor era de loc din Botoșani, rudă a starețului Ilarie din Mănăstirea Neamț. Toată viața sa a construit biserici prin sate, prin orașe și mănăstiri, căci în Moldova meșterul Nicolae Cerneschi era vestită calfă de pietrari.
Între anii 1821 și 1822 a zidit în Mănăstirea Neamț un corp de chilii, în partea de sud a incintei. Între anii 1823 și 1824 a zidit din nou cu a sa cheltuială biserica Mănăstirii Sihăstria. Între anii 1826 și 1840 a zidit Biserica «Sfântul Ioan Teologul» de la cimitirul Mănăstirii Neamț și Agheasmatarul. (...) Precum reiese din inscripții, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, prin osârdia și cu ajutorul iubitorului de Hristos jupân Nicolae Cerneschi.
Între anii 1841 și 1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se dăruiește pe sine cu totul lui Hristos, retrăgându-se la Schitul Sihăstria. Aici este tuns în schima monahală de egumenul Valerian, dându-i-se numele de Nicanor. În vara anului 1844 și-a săvârșit călătoria acestei vieți și a fost înmormântat lângă biserica ctitorită de el.
Spun părinții bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperișul bisericii, crucea de pe turn a căzut și s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puțin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.
Așa binecuvântează Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale.”
(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)