Un noian de nepăsare

Aproape fiecare buletin informativ din primele zile ale anului 2008 ne înştiinţa cu privire la neaşteptatele căderi de zăpadă şi neplăcutele efecte ale acestora asupra populaţiei. Fie că era vorba de turişti blocaţi în afara graniţelor sau de români „sechestraţi“ în sălile de aşteptare ale aeroporturilor din ţară, cu toţii au fost preţ de câteva zile victimele naturii dezlănţuite. Sau mai degrabă ale nepăsării semenilor noştri responsabili cu gestionarea corespunzătoare a unor astfel de situaţii.

Este adevărat că pare uşor a oferi soluţii când stai comod în fotoliu şi faci slalom printre buletinele de ştiri. Probabil că nu este tocmai simplu a coordona o echipă de oameni care să lupte cu nămeţii aşternuţi din belşug pe arterele de circulaţie, mai ales când rafale de vânt şi noi straturi de ninsoare par a zădărnici orice efort. Dacă luăm în calcul dificultăţile produse de maşinile parcate neregulamentar şi lipsa posibilităţilor de înlăturare efectivă a zăpezii, atunci putem oarecum înţelege cum se face că utilajele de deszăpezire nu fac faţă în astfel de situaţii. Mai greu de înţeles este, cu siguranţă, motivul pentru care în toiul iernii o zăpadă ceva mai serioasă poate lua prin surprindere atât autorităţile, cât şi firmele angajate special în acest sens. Un utilaj de deszăpezire mare cât jumătate de casă stă blocat în mijlocul nămeţilor, în timp ce şoferul explică reporterului cu nevinovăţie că a rămas în pană de combustibil. Un autovehicul răsturnat blochează un drum naţional timp de o jumătate de zi pentru că nu se găseşte o macara să-l ridice. Un echipaj al poliţiei opreşte brusc un autoturism pe un drum alunecos, provocând un şir de tamponări în care sunt implicate mai multe autovehicule. Sunt doar câteva dintre efectele secundare ale iernii şi mai ales ale nepăsării unora dintre noi. Deşi, în general, pare a avea conotaţii inofensive, nepăsarea este aspru criticată în numeroase pasaje din Sfânta Scriptură. Lipsa de inspiraţie şi comoditatea bărbatului nechibzuit care şi-a construit casa pe nisip au fost pedepsite nu printr-o intervenţie divină miraculoasă, ci prin înseşi intemperiile oarecum normale ale vremii (Mt. 7, 24-27). Ploaia, râurile mari şi vântul care au izbit fragila casă erau fenomene naturale, probabil destul de previzibile pentru zona şi timpul cu pricina. Şi cu toate acestea, bărbatul nechibzuit nu a luat în calcul iminenţa acestor evenimente şi a fost nevoit să asiste la nefericita prăbuşire a propriului său adăpost. În acelaşi spirit se înscrie şi exemplul celor cinci fecioare neînţelepte care au ieşit în întâmpinarea mirelui fără a avea untdelemn în candele (Mt. 25, 1-10). Nu miră pe nimeni felul în care o candelă se poate stinge atunci când nu mai este alimentată în vreun fel. Ca şi în cazul bărbatului nechibzuit, fecioarele neînţelepte au devenit celebre constituindu-se într-un simbol al delăsării şi lipsei de precauţie. Cele două exemple biblice ilustrează în nuanţe destul de calde nechibzuinţa responsabililor autohtoni cu deszăpezirea. Ele pornesc de la premisa că la mijloc este doar o simplă nepăsare sau delăsare şi nu aduc în discuţie posibilele cazuri de comisioane care influenţează licitaţiile sau contracte atribuite preferenţial. Unor astfel de practici le-ar corespunde cu siguranţă altfel de exemple scripturistice mult mai tranşante şi drastice în urmări. După ce toate troienele de zăpadă vor fi îndepărtate, iar străzile curăţate de nămeţi, autorităţile responsabile de astfel de acţiuni ar putea începe o serie de meditaţii pe tema adevăratelor motive care au condus la criza transporturilor din ultimele săptămâni. Este vorba doar de nepăsare sau de pârghii complexe de relaţii, obligaţii şi compromisuri? În oricare din cazuri se impune o serioasă infuzie de conştiinţă şi responsabilitate pentru ca pe viitor sutele de români care vor să călătorească în străinătate să nu mai aibă senzaţia că sunt ostatici în sălile de aşteptare ale aeroporturilor, cei care călătoresc prin ţară cu autoturismul să nu mai aibă impresia că brusc au pătruns pe tărâmuri arctice, iar cei care vor să se plimbe prin oraş să nu confunde trotuarul cu patinoarul. Atunci farmecul iernii va putea fi simţit nu doar pe pârtii şi în mijlocul naturii, ci şi pe străzi, în aeroporturi sau pe trotuarele din marile oraşe.