Un savant exemplar: Claude Bernard

Într-un anticariat bucureştean am găsit un volum intitulat "Caiet de note: (1850-1860)", avându-l ca autor pe Claude Bernard, un renumit medic şi fiziolog francez din secolul al XIX-lea. Cartea, publicată la Editura Ştiinţifică Bucureşti, în 1969, a fost încredinţată tiparului de profesorul Mirko Grmeck, director al Institutului de Istorie a Ştiinţei de pe lângă Academia Iugoslavă. La data publicării, profesorul Grmeck lucra în Franţa, unde a putut studia în amănunţime toate lucrările savantului, depuse la Collège de France.

Înainte de a vă prezenta câteva idei interesante din acest jurnal, consider că este bine să creionez un microportret al autorului. Claude Bernard (1813-1878) este considerat părintele fiziologiei şi fondatorul medicinii experimentale. Este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcţiei glicogenetice a ficatului şi a acţiunii sucului pancreatic. După terminarea colegiului din Lyon face studii de farmacologie şi îşi încearcă şi norocul în domeniul dramaturgiei, scriind o piesă în cinci acte, care este prezentată la Paris, în 1834. Ne putem închipui cam ce succes a avut piesa, dacă un critic literar cunoscut în epocă îl sfătuieşte să se orienteze din nou către Medicină. Ascultând acest sfat, Claude Bernard îşi continuă studiile medicale şi, în 1841, devine preparator la Catedra de Medicină de la Collège de France. În 1855 va deveni profesor în aceeaşi universitate, pentru ca mai apoi să treacă la Sorbona şi, în final, la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris. El este primul savant care a observat că parametrii fiziologici ai corpului uman, precum temperatura, presiunea arterială, pulsul, tind să-şi menţină stabilitatea, astfel încât organismul să se afle într-un echilibru relativ. Acest echilibru s-ar datora unei tendinţe de stabilitate a ceea ce el a numit mediu interior. El chiar scria "stabilitatea mediului interior este condiţia unei vieţi libere şi independente". Deoarece, multe dintre descoperirile sale au fost făcute prin vivisecţia animalelor, savantul şi-a atras dezaprobarea totală a soţiei sale, ceea ce a şi dus la divorţul din 1869. Claude Bernard şi-a continuat cercetările, aducând contribuţii valoroase şi în domeniul toxicologiei, în particular al intoxicaţiei cu curara şi cu monoxid de carbon. Încă din timpul vieţii opera sa a fost recunoscută, acordându-i-se numeroase premii şi distincţii. În 1865 a fost ales şi senator. Volumul sus-pomenit este o înmănunchere de idei, un monolog intim, în care întrebările se succed de-a lungul paginilor. Se pot descoperi aici şi ecouri ale controverselor iscate de marile probleme filosofice. Este, de asemenea, amuzantă abordarea lui Claude Bernard legată de noţiunea de mediu interior, mediu în care autorul: "visa să se plimbe cu bastonul în mână", pentru a vedea de aproape cum trăiesc celulele. Deşi opera lui Claude Bernard face parte acum din trecutul ştiinţei, valoarea descoperirilor sale rămâne inalterabilă. S-a pus întrebarea dacă este permis să fie publicate notele personale ale unui autor. Claude Bernard şi-ar fi putut distruge notele, dar nu a făcut-o, deoarece a considerat că este util să le lase moştenire colaboratorilor. După cum se ştie, din epocă, el considera importantă analizarea hârtiilor personale ale marilor figuri din trecut. De pildă, referitor la corespondenţa lui Napoleon, el le spunea colaboratorilor: "Napoleon va trebui studiat de aci înainte pe temeiul acestei corespondenţe... Toate aceste scrisori sunt acte care dezvăluie omul, de o mie de ori mai bine decât oricare din judecăţile contradictorii ale contemporanilor săi". Cuvintele acestea pot fi utilizate foarte bine şi în legătură cu publicarea notelor lui Claude Bernard. Fiind o fire independentă, având conştiinţa valorii personale, Claude Bernard susţinea că trebuie să ai curajul faptelor tale. El scria: "Am auzit povestindu-se despre un scriitor celebru: "Nu mă sinchisesc de ceea ce se spune despre mine". Aşa să fiţi. Trebuie să ai credinţă, să cauţi adevărul şi să mergi întotdeauna înainte".