Un slujitor tânăr al eparhiei noastre pe calea veşniciei
Cu adâncă durere în suflet pentru plecarea prematură din această viaţă a unui slujitor tânăr al Eparhiei Romanului şi Bacăului, dar cu nădejde în dragostea Mântuitorului Hristos, Cel ce este Calea Adevărul şi Viaţa, aducem un gând de compasiune tuturor, în aceste clipe de despărţire de unul dintre slujitorii Bisericii noastre, preotul Ionuţ Rusu.
Preacucernici Părinţi,
Mult îndurerată familie,
Ca aleşi ai lui Dumnezeu, vorbim lumii despre viaţa omului ca fiind o zbatere, o luptă, uneori nedreaptă, în care punându-ne încrederea în Dumnezeu, avem convingerea că biruim orice piedică, având a cunoaşte răsplata ostenelilor despre care vorbeşte Sfântul Apostol Ioan: „Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică!” (I Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 2, 25). Parcurgem etapele acestei vieţi şi ne străduim să facem planuri pentru familie, pentru misiunea încredinţată, pentru cei dragi şi pentru satisfacţia personală, însă toate acestea rămân ca un vis, atunci când un accident stupid pune capăt tuturor gândurilor. Nu acesta era planul părintelui Ionuţ, nu ştim de ce o clipă a schimbat totul în acest plan, ştim însă că avem datoria de a ne strădui să împlinim binele în această viaţă, pentru ca Dumnezeu să se regăsească în faptele noastre: „Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele”. (Efeseni 2, 10). Acum zece ani, la sfârşit de septembrie, un tânăr teolog venea în faţa Sfântului Altar, angajându-se, plin de vocaţie, la misiunea sacerdotală a propovăduirii, mărturisirii şi trăirii Evangheliei lui Hristos. L-am hirotonit diacon la Biserica Precista, Bacău, şi apoi preot pe seama Bisericii „Sfântul Dumitru” - Răţeni, Protopopiatul Moineşti, având încredinţarea că va împlini cu responsabilitate slujirea la care a fost chemat. Cu elanul tineresc şi dorinţa de a-şi pune amprenta lucrării sale asupra comunităţii credincioşilor din satul Răţeni, părintele Ionuţ a demarat şi finalizat construcţia unui aşezământ social-filantropic şi a unei case parohiale. De asemenea, prin activitatea pastorală şi slujirea liturgică, s-a făcut iubit de credincioşi şi apreciat de confraţii săi întru slujire. Astfel, într-o perioadă, aş putea spune scurtă de pastoraţie, părintele a lucrat mult, s-a implicat cu toată energia sa, s-a dăruit din tot sufletul şi a adunat în jurul său pe toţi enoriaşii ca într-o mare familie. În aceste momente de tristeţe pentru familia sa, pentru doamna preoteasă Anca Monalissa şi fiul său de câţiva anişori, pentru părinţii săi, pentru marea familie din Parohia Răţeni şi pentru părinţii Protopopiatului Moineşti, suntem, cu gândul şi inima, alături de toţi, încredinţându-vă de întreaga noastră compasiune şi de dragostea noastră părintească exprimată prin rugăciunile pe care le înălţăm către Hristos Domnul ca să aşeze sufletul celui ce a plecat prea devreme dintre noi în Împărăţia Sa cea veşnică. Iar Maica Domnului să-i ocrotească sub cinstitul său omofor pe cei rămaşi nemângâiaţi!
Veşnică să-i fie pomenirea!
Luni, 1 octombrie 2018, Acoperământul Maicii Domnului