Un teolog la porțile poeziei
Ioniță (Nuțu) Apostolache face parte din tânăra generație de teologi ai Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității craiovene, unde este cadru didactic, dar și preot la una din prestigioasele biserici din Bănie, Biserica „Obedeanu” (frecventată de boierii Glogoveanu și de... Tudor Vladimirescu).
Născut la 11 iunie 1984, doctor în teologie cu teza Hristologie și mistică în teologia siriană, Ioniță Apostolache este, în prezent, student în anul II al Facultății de Drept din Bănie. Tânăr cadru didactic universitar, a îmbinat benefic activitatea profesională cu cea de cercetare științifică, rezultând mai multe titluri.
Prin recenta sa carte, Apologetica Bisericii Primare (2021), Ioniță Apostolache a demonstrat, pe baza studierii unei bogate bibliografii românești și străine, ceea ce primii apologeți ai Bisericii primare au dovedit, de la Sfântul Apostol Pavel la filosofii precreștini (Socrate, Platon, Aristotel) și până la marii apologeți ai adevărului dumnezeiesc (Sfântul Iustin, Sfântul Irineu de Lyon, Tertulian), că separarea filosofiei de religie reprezintă o „plagă a gândirii păgâne”, iar întrepătrunderea celor două domenii, studierea lor împreună reprezintă „forța credinței creștine”.
A coordonat sau editat volume de teologie: Teologie și slujire pastorală în viața și opera mitropoliților Firmilian Marin și Nestor Vornicescu; Opus discipulorum, edițiile V-IX; Paradigma creștină a unei Europe unite. Educația religioasă: valențe, exigențe, finalități etc., a tradus în limba română din limba engleză, dimpreună cu Hermina Apostolache, cărți de interes religios și public, precum cartea lui Sebastian P. Brock, Părinți și scriitori sirieni de ieri și de azi (2016). Este redactor la „Ziarul Lumina“ pentru zona Olteniei, la revista „Mitropolia Olteniei”, la „Orthodox Theology in Dialogue” etc.
În intimitate, în spațiul sacru, în rugăciune sau în timpul liber dintre profesorat și serviciul religios, Ioniță Apostolache s-a apropiat și de creația poetică, așa cum au făcut-o înaintașii săi, începând cu Mihai Eminescu, el însuși avându-i ca modele pe Nichifor Crainic, Radu Gyr, V. Voiculescu, V. Militaru, Daniel Turcea, dar și pe Adrian Păunescu și, mai nou, pe contemporanul său, Constantin Preda.