„Vânzătorul de roşii din faţa blocului vindea şi heroină“

"Dependenţa se instalează rapid, instantaneu. De cele mai multe ori, pacienţii nici nu-şi dau seama de acest lucru". "Drogurile pot apărea chiar de unde nu te aştepţi. Unul dintre pacienţi îmi spunea că vânzătorul de roşii din faţa blocului vindea şi heroină". "Numărul pacienţilor creşte, iar centrele de tratament antidrog sunt doar trei, la care se mai adaugă alte două, ale Ministerului Sănătăţii". Interviu cu dr. Liliana Dorobăţ, coordonator al Centrului de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA), din cadrul Spitalului "Al. Obregia" din Bucureşti.

Doamnă doctor Liliana Dorobăţ, prezentaţi-ne, pe scurt, care este activitatea dvs. de la acest centru. Centrul de asistenţă şi tratament din cadrul Spitalului "Al. Obregia" este unul dintre cele trei centre de tratament şi asistenţă ale Agenţiei Naţionale Antidrog. În România mai există alte câteva centre de tratament pentru dependenţa de droguri. În principal, în acest centru, se derulează programe de tratament şi de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru consumatorii de droguri. În momentul de faţă, avem aproximativ o sută de pacienţi în tratament. Fiecare dintre ei urmează un anumit tip de tratament. Momentan, în România, există trei tipuri de medicamente pentru dependenţa heroină, pentru că majoritatea sunt pacienţi care consumă heroină. Avem şi pacienţi care consumă canabis sau derivati de canabis, marijuana şi haşiş. Dar, în general, Bucureştiul se confruntă cu problema dependenţei de heroină. Sunt şi în alte oraşe probleme, cum ar fi Iaşi sau Constanţa. Heroina este un drog puternic, agresiv, care dă dependenţă fizică şi, în principal, problema heroinei este dependenţa psihică. Dependenţa se instalează rapid, instantaneu, chiar de la prima doză Cum apare dependenţa? Este interesant de ştiut dacă ea ţine de anumite condiţionări sociale sau de anumite lucruri mai greu de perceput, de ordin psihic. Este un proces lent sau spontan, aproape imperceptibil? Dependenţa se instalează rapid, instantaneu. De cele mai multe ori, pacienţii nici nu-şi dau seama de acest lucru. Din păcate, debutul consumului se produce la vârsta adolescenţei, la 15-16-17 ani. În majoritatea cazurilor, aceştia declară că încep să consume din cauza anturajului, a grupului de prieteni şi ca urmare a curiozităţii. Probabil aceasta se întâmplă şi pentru că nici nu prea sunt activităţi sănătoase de petrecere a timpului liber... Ei frecventează diverse cluburi, diverse discoteci sau chiar, uneori, asta se întâmplă în scările de bloc sau în faţa blocului. Se întâlnesc cu diverşi prieteni şi, din curiozitate, din lipsă de informare - majoritatea dintre ei declară că nu ştiu care sunt efectele drogurilor -, de la primul pas, de la prima doză chiar, se ajunge la dependenţă. Aceşti copii, tineri provin din anumite medii care îi determină să se apuce de droguri? Avem aceste scenarii mai vechi - că ar proveni din familii sărace, dezechilibrate, fie provin din familii îmbogăţite dar, cumva, dezumanizate, dezorientate de abundenţă, de plăceri, de mulţimea lucrurilor şi posibilităţilor. Desigur, realitatea are şi alte scenarii decât presa de scandal. Mulţi dintre pacienţi provin din familii dezorganizate, disfuncţionale, unii provin din familii monoparentale, alţii au părinţi divorţaţi. De exemplu, din anamneză observam că dependenţii de heroină au taţii alcoolici. Însă consumatorii de heroină nu prea asociază alcoolul cu heroina. Pot apela la alcool în momentul în care se lasă de heroină, schimbă dependenţa de heroină cu dependenţa de alcool. Totuşi, dependenţa de alcool are un prognostic mai bun. În general, nu există un anumit tip de familie. Ei provin din toate mediile sociale, atât medii sociale cu un potenţial financiar mai ridicat, cât şi din medii cu mijloace financiare mai reduse. Consumatori de droguri sunt mai mult băieţii Unde şi cum se constituie aceste grupuri - sunt grupuri de cartier, sunt grupuri în şcoli, în licee, sunt grupuri de petrecere? Pacienţii mei spun că aceste grupuri din care fac parte asemenea tineri consumatori de droguri se întâlnesc pretutindeni: în şcoli, licee, pe stradă. Uneori, îi recunoşti după aspectul fizic. Sunt anumite zone pe care ei le ştiu şi le frecventează. În discoteci şi cluburi, în parcuri. Este cunoscut consumul de stupefiante în cluburi. Dar pot apărea chiar de unde nu te aştepţi. Unul dintre pacienţi îmi spunea că vânzătorul de roşii din faţa blocului vindea şi heroină. Eu îi recunosc după aspectul fizic - sunt slabi, au semne pe corp, au un aspect neîngrijit, sunt agitaţi, nervoşi, iar în sevraj pot deveni şi violenţi. Sunt mai mult fete sau băieţi care apelează la droguri? Mai mult băieţii, raportul este de 3:1 pentru băieţi. Avem doar şase fete care se află în tratament, şase fete din o sută de pacienţi. Sunt destul de puţine, din fericire... Cei din familiile lor cunosc situaţia lor, ştiu ce au ei? Aşa cum spuneţi dvs., ei au anumite detalii în aspect şi comportament, care ies uşor în evidenţă. Părinţii, profesorii sau cei care coordonează discotecile, ar trebui să ştie de prezenţa unui consumator, chiar de la primii lui paşi. Ei ar trebui poate instruiţi... În general, părinţii află târziu, de obicei, după o perioadă de timp de la începerea consumului. La întrebarea cum se poate întâmpla acest lucru, probabil, în acele familii există şi o proastă comunicare, o relaţie afectivă întreruptă între copil şi părinţi. Şi atunci părinţii află tardiv despre asta. Uneori, află pur şi simplu pentru că le-a dispărut perechea de adidaşi sau de pantaloni din casă, sau pentru că le-a dispărut calculatorul. Aşa încep prin a face rost de bani pentru droguri - încep să vândă lucruri din casă. Apoi, trebuie să dea explicaţii. Majoritatea pacienţilor aflaţi în tratament la noi au procese în derulare Oamenii de 40-50 de ani au destule informaţii privitor la prevenirea consumului de droguri? Ei au trăit într-o perioadă când acest fenomen nu exista. Ei pot crede că acest fenomen este doar unul părelnic, ce nu-i poate lovi chiar pe ei. Poate mulţi dintre aceştia nu privesc acest tip de informaţie ca fiind foarte necesar. Din păcate, aşa este... Vreau să subliniez faptul că fenomenul consumului de droguri este cât se poate de real şi că trebuie luat în considerare cu toate datele pe care încercăm să le oferim, pe toate căile. Părinţii si societatea trebuie să accepte şi să reacţioneze ca atare - să se informeze, să menţină comunicarea cu copiii, să-i supravegheze foarte de aproape. De unde se capătă mai multe informaţii despre pericolul drogurilor, informaţii oarecum accesibile, astfel încât părinţii să poată fi vigilenţi şi să ştie ce înseamnă acest nou fenomen? Informaţia poate fi luată şi din mass-media, şi de la Agenţia Naţională Antidrog, care derulează mai multe proiecte de consiliere şi de informare. Ce se întâmplă cu o persoană care se apucă din adolescenţă de droguri şi începe un tratament? Care este istoria sa după aceea? Are posibilitatea să se trateze sau se poate adânci şi mai mult în acest viciu? Sunt mai multe scenarii aici sau chiar pot exista mai multe scenarii pentru o singură persoană, pentru că mulţi dintre ei pot ajunge să săvârşească diferite infracţiuni. Majoritatea pacienţilor aflaţi în tratament la noi, de obicei, au procese în derulare - pentru furt, trafic, pentru agresiune. Adică, mai devreme sau mai târziu, mulţi dintre ei acţionează ilegal în scopul de a-şi procura bani pentru droguri. Evoluţia lor este diferită, de la caz la caz. O parte dintre ei sunt incluşi în centrele de tratament şi, din păcate, în număr destul de redus, pentru că sunt puţine centre de tratament în Bucureşti şi în ţară. O altă parte dintre ei rămân în stradă şi continuă consumul de droguri sau se adresează diferitelor centre de unde-şi procură seringi, pentru a-i proteja pe ceilalţi din jurul lor de diferite boli. Politicile de organizare a tratamentului antidrog sunt încă reduse şi deficitare Aţi menţionat mai sus faptul că există prea puţine centre la nivel naţional... Acest lucru înseamnă că, pe de o parte, se înmulţesc pacienţii, iar, pe de altă parte, cei care sunt în tratament ar trebui să fie trataţi mai rapid, ca la urgenţă, ca să facă loc şi celorlalţi? Nu putem vorbi de un tratament "de urgenţă" aici, pentru că, aşa cum v-am spus, dependenţa de heroină este o boală cronică, care are nevoie de un tratament pe o perioadă lungă de timp. Nu ştiu exact care este starea de fapt, dar politicile de organizare a tratamentului antidrog sunt încă reduse şi deficitare. Numărul pacienţilor creşte, iar centrele de tratament antidrog sunt doar trei, la care se mai adaugă alte două, ale Ministerului Sănătăţii. Mai există apoi câteva centre private. Există programe naţionale, cu fonduri speciale, ca în cazul multor boli cronice, la Ministerul Sănătăţii, pentru cei afectaţi de droguri? Există un program naţional pentru tratamentul consumatorilor în cadrul Ministerului Sănătăţii. Dar, după cum reiese din relaţia dintre cerere şi tratament, există un dezechilibru între numărul de pacienţi care au acces la centrele de tratament şi numărul celor care sunt incluşi sau urmează să fie incluşi în mod real în programul de tratament. Ce tip de droguri circulă la noi? Putem face o comparaţie cu alte ţări din Europa? Poate acomodarea la sistemul european are şi o parte negativă, căci ne adaptăm şi la viciile cunoscute de multă vreme de acolo. Se poate face o comparaţie între România şi celelalte ţări europene. Există şi diferenţe între România şi ţările europene, adică, la noi, fenomenul drogurilor nu este atât de amplu. E posibil ca România să fie luată, în următorii ani, prin surprindere. României îi este greu să recunoască, îi este greu să acţioneze, îi este greu să facă mai mult în domeniul toxicomaniei, faţă de celelalte ţări europene. Ele au antecedente de mulţi ani deja şi au o structură antidrog mult mai bine organizată. Vorbim despre Spania sau alte ţări din Europa, care au politici de tratament şi de supraveghere antidrog mult mai bune. Chiar dacă la ei numărul de consumatori este mai mare, ei au mai multe centre de tratament, au politici de prevenire şi tratament mai bine puse la punct decât noi. În România, în Bucureşti, se consumă cel mai mult heroină. Există între 20 şi 24 mii de consumatori de heroină. Ei se caracterizează printr-o neaşteptată capacitate de adaptare şi o inventivitate extraordinară, sunt capabili să facă rost de bani pentru doza necesară de fiecare zi. Apoi există dependenţi de cocaină, aşa-numitul "drog al vip-urilor", pentru că este foarte scump. El circulă în cercurile mai înalte, să spunem. Iar, în general, la nivelul ţării, se consumă canabis, derivaţi de canabis, amfetamină, ecstasy, medicamente. În definiţia drogurilor este inclus orice tip de medicament care dă dependenţă. Au existat cazuri de decese provocate de aceste "substanţe etnobotanice" Aţi vorbit despre drogurile aşa-zis legale... Cum a apărut la noi această problemă şi cum a fost rezolvată? Pentru noi a fost o surpriză destul de neplăcută faptul că, începând din vara anului trecut, au început să apară o mulţime de magazine care vindeau droguri, chiar şi aici, lângă noi. O colegă de-a mea spunea că a intrat într-un magazin şi i-a atenţionat pe vânzători că ceea ce fac este ilegal. Le-a explicat că se poate muri din aceste tipuri de droguri. Şi au existat într-adevăr pacienţi care au murit din cauza lor. Pe pachetele respective erau inscripţionate tot felul de denumiri, care nu sugerau nici pe departe că ar fi vorba de substanţe narcotice. Se numeau "substanţe etnobotanice" sau aveau alte denumiri de acest fel, dar ele conţin amfetamine care fac parte din triada drogurilor "de aur", alături de cocaină şi heroină, care sunt cele mai puternice droguri. Vă spuneam că au existat, din nefericire, şi cazuri de decese provocate de aceste droguri. Acum, legislaţia, cumva, s-a aşezat? Teoretic, da. S-a dat ordonanţă de urgenţă, ce conţine o listă de 27 de substanţe interzise. O parte dintre pacienţii mei, aflaţi în tratament, au experimentat, bineînţeles, şi acest tip de droguri, cu efecte devastatoare. Unii dintre ei declară că s-au mai găsit, după aceea, în magazine. E posibil ca fenomenul să se extindă şi, chiar mai repede decât ne aşteptăm, să avem o situaţie complexă, comparabilă cu cea din celelalte ţări europene? În acelaşi timp, am putea rămâne cu sistemul de tratament şi prevenţie mult în urmă. Din nefericire, nu ştim prea multe, spre ce vom evolua. După cum v-am spus, ţările europene au consumatori mai mulţi decât noi, dar au centre de tratament mai multe, unde se pot adresa consumatorii, au adăposturi pentru ei, au centre de tratament diversificate, pe mai multe tipuri de servicii, au politici de prevenire mai intense. Ei s-au confruntat mai demult cu acest fenomen.. Noi, având graniţele închise, am fost, cumva, protejaţi... Agenţia Naţională Antidrog a funcţionat multă vreme după model spaniol. Au fost concepute multe politici şi programe după modelul lor. Cât de interesate sunt conducerile liceelor şi şcolilor de campaniile de informare, iniţiate de Agenţia Naţională Antidrog? Sunt multe programe de informare aflate în derulare. Agenţia Naţională Antidrog, pe lângă centrele de tratament, mai are încă 47 de centre de prevenire în domeniul consumului de droguri, din care 6 în Bucureşti şi restul, în ţară. Acestea desfăşoară activităţi de prevenire şi informare în şcoli şi licee. Există diverse cursuri de formare şi informare, adresate profesorilor, părinţilor şi elevilor. ▲ Consumatorii de droguri sunt sensibili, labili psihic şi, în general, nu comunică Din anchetele sociale pe care le faceţi printre consumatori sau pacienţi, ce observaţii frapante aţi întâlnit? Prevenirea consumului de droguri poate ar trebui cuplată, în politici, cu evoluţia unor fenomene sociale, cum ar fi lipsa unei viziuni de ansamblu cu privire la evoluţia vieţii sociale a noastre, a oamenilor, în contextul globalizării. Parcă acest fenomen ne diminuează unele valori fundamentale, valori locale. Apoi, ar mai fi schimbarea structurii generale a muncii, adică dispar munci anumite şi se înmulţesc doar muncile care cer o calificare redusă etc. Se acutizează, apoi, fenomenul şomajului. Toate acestea creează o stare de criză generală, de lipsă de orizont al vieţii. Desigur, apar multe probleme sociale. Pe lângă problema familiei - adică cei suferinzi nu au suportul familial - se mai amplifică problemele de ordin financiar, problemele cu locul de muncă (majoritatea consumatorilor nu au un loc de muncă), apar apoi probleme de educaţie. Cei mai mulţi dintre ei au cel mult opt clase. Apoi, unii au săvârşit şi infracţiuni. Dacă noi, care nu avem probleme legate de droguri, suntem copleşiţi de probleme ca siguranţa locului de muncă, lipsa unei perspective generale, poate, probleme financiare, darămite ei. Nu cumva şi faptul că, în societate, în general, cresc neliniştile îi influenţează tot mai mult pe ei? Diferenţa dintre o persoană care nu consumă droguri şi una care consumă este că prima luptă cu greutăţile vieţii, luptă să-şi rezolve problemele de zi cu zi, pe când consumatorul de droguri caută să fugă de probleme, să se refugieze în droguri, să scape de realitate. Nu fac faţă acestor tipuri de probleme. Cum poate fi apreciat rolul vieţii sufleteşti aici? Ei sunt oameni sensibili, slabi, vulnerabili şi poate că neîngrijirea sufletului, ca stare generală, îi afectează pe mai mulţi dintre ei. Consumatorii de droguri sunt sensibili, labili psihic şi, în general, nu comunică. Îşi construiesc o viaţă a lor, ireală, care se învârte în jurul drogurilor. Ei nu trăiesc decât pentru droguri, dorm cu gândul la droguri, se trezesc cu gândul la droguri. Este vorba de o lipsă a comunicării şi a relaţiei afective. În general, familia modernă petrece foarte puţin timp cu copilul. Stă de dimineaţa până seara la locul de muncă, seara sunt obosiţi, abia dacă mai comunică cu el. Vine apoi şi stresul zilnic, tensiunile din societate...