Vers de cântec, vers de joc

Frumuseţea copilăriei

Ce este mai frumos în viaţă Decât a noastră copilărie? Este şi câte-o povaţă, Dar mai multă veselie! Copiii oricum se joacă Altceva, ei ce să facă? Trebuie să se distreze Nicidecum să se-ntristeze. Ei au multe jucărele, Ba mai mari, ba mititele. Unii cântă la vioară, Alţii cântă la chitară. Şi când noi suntem mici, mici, Mama ceva lin ne cântă; Zice poveşti cu pitici Şi frumos ea ne alintă! (Laura Mihalachi, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani) Lumina din suflet Ce e mai frumos ca jocul? Sau o doină de-ai fi spus.... În copilăria noastră O poveste nu-i de-ajuns! Cu un cântec, cu un joc Faci oricând lumină-n suflet Şi te joci mereu, mereu Dar adaugi şi un zâmbet. Printre jocurile tale Fă-ţi şi loc de te-odihneşte, Ca să-ţi ţii mintea tihnită Să te poţi juca regeşte! Laudă Când zorile aleargă dimineaţa S-o-mbrace cu lumină şi căldură Atingi uşor şi-mi mângâi, Doamne, faţa Ce-ai înflorit-o dintr-a Ta făptură. Te laudă şi câmpul şi stejarii Şi apele cu clinchete slăvesc, Şi-oricine, cu tot ce are-n viaţă Cântă în cor „Părinte, te iubesc!“ Şi buni şi răi se-mbată-n frumuseţea, Cascadelor de adieri de vânt Lumină dai tu pentru toată lumea, Fiindcă eşti Creatorul acestui pământ. Prin apele ce curg... Prin apele ce curg Se văd ades lumini; Şi-n frumosul amurg, E crâng de rugăciuni. Şi păsările zboară Asupră-ne coboară Frumoasa lor cântare Şi-atâta-i alinare. De dor plânge izvorul Dar ce intens e dorul Ce curge rând pe rând Şi apa-i susurând! (Raluca Spătaru, clasa a IV-a, Blăgeşti, Paşcani) Dolofănel Vă amintiţi de Dolofănel, cel mai simpatic purcel? Într-o dimineaţă, a găsit uşa deschisă spre casă. În căutare de mâncare, purcelul a intrat în camera mare. A tras de faţa de masă şi a alergat cu ea prin casă. A intrat în bucătarie unde a spart o farfurie, apoi a ieşit afară, trăgând după el o sfoară... Cu atâta harababură a speriat găinile din bătătură. Asta... da, aventură! (Catrinel Constantinescu, clasa a IV-a, Iaşi)