Veşti bune: O remarcabilă apariţie de studii religioase

Deşi, în perioada post-revoluţionară, am asistat la o spectaculoasă şi benefică explozie editorială şi publicistică a literaturii religioase şi teologice, nu aveam, deocamdată, o publicaţie academică periodică în acest important domeniu. Publicaţiile oficiale ale BOR şi ale celorlalte culte, care vizează alte scopuri, ca să nu mai vorbesc despre cele cu totul amatoristice, nu se puteau substitui unei asemenea instituţii. Iată, acum, în sfârşit, putem exclama - avem! Tocmai a ieşit, din teascurile tipografiei Inter, Revista Română de Studii Teologice şi Religioase, Anul I, nr. 1 - 2, 2007, editată de Institutul Român de Studii Interortodoxe, Interconfesionale şi Interreligioase, Cluj-Napoca, Sibiu, Craiova, Bucureşti, Chişinău, 530 de pagini. Cu un board ştiinţific internaţional remarcabil, reunind specialişti consacraţi din mai multe mari universităţi europene, alături de profesorii români Ion Ică Jr. (Sibiu) şi Daniel Barbu (Bucureşti), cu un board editorial tânăr şi dinamic şi o echipă executivă temeinic calificată - Radu Preda, editor, Florin Cătălin Ghiţ, editor asociat, Nicolae Turcan, manager de editare, Silviu Oravitzan, director artistic - revista promite să devină o apariţie remarcabilă nu doar pe restrânsele „plaiuri mioritice“, ci şi în bogata şi solida literatură internaţională a domeniului. Pentru aceasta, ar mai avea nevoie de un singur lucru - multiplicarea textelor în limbi de circulaţie internaţională. Şi, de fapt, de ce spun eu promite? Deja acest prim şi foarte consistent număr confirmă promisiunea.

Dacă am vreun regret, acela este că Iaşul nu este prezent în această remarcabilă iniţiativă academică panromânească. Ştiu că şi la Facultatea de Filosofie şi la cea de Teologie Ortodoxă, de la Universitate, şi la Institutul Teologic Catolic, sunt câteva personalităţi care ar fi putut participa strălucit la o asemenea întreprindere, fie şi dacă m-aş referi doar la eminenţii profesori Ştefan Afloroaei, Nicu Gavriluţă, Gheorghe Popa, Wilhelm Dancă sau Anton Adămuţ. Sper să-i regăsesc, cât de curând, în cuprinsul viitoarelor apariţii, măcar printre autori, deşi loc ar avea oricare dintre ei şi în boardul ştiinţific. Lăsând însă aceste regrete centrate local la o parte, revin la acest prim număr al publicaţiei. Desigur, nu pot rezuma, nici măcar nu pot enumera tot ce cuprinde acesta în cele peste 500 de pagini ale sale, remarc însă excelenta structurare pe secţiuni a publicaţiei: Fragmentarium, Focus, cu cele două subsecţiuni - Misiunea Bisericii. Actualitatea unui imperativ şi Misiunea şi structurile ecleziale -, Studia Varia, Annalles şi Recensiones, precum şi foarte înalta calitate a celor mai multe dintre texte. Trebuie să salut, de asemenea, modul fericit în care, în secţiunea Focus, alternează studiile propriu-zise cu bogate şi foarte interesante restituiri documentare. Nu este vorba neapărat despre documente inedite, ci despre unele uitate sau chiar ascunse prin arhive, deşi pot explica unele evenimente din istoria BOR şi a bisericilor surori, pot contribui la înţelegerea unor fapte religioase sau eccleziale. În opinia mea, acest prim număr din Inter este o apariţie excepţională, interesantă nu doar pentru specialiştii în sensul foarte strict al cuvântului, dar şi pentru umanişti în general, fie ei cercetători, profesori sau studenţi, de aceea îi şi urez viaţă lungă!