Viaţa fără Hristos este fără gust, tristă şi părăsită

Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi. Ioan 6, 35-39

***

Zilele de miercuri şi vineri din această săptămână sunt „aliturgice”, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Textul propus spre lectură are o încărcătură hristologică aparte şi ne pregăteşte pentru intrarea în Postul Pătimirilor Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul ne spune: „Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!” Fiul lui Dumnezeu, din dragoste pentru om, hrăneşte pe cel flămând şi adapă pe cel însetat. Nu vorbim despre o simplă pâine care astâmpără foamea, ci despre pâinea vieţii care ne oferă înveşnicirea. Cei dornici de a-L urma pe Domnul Hristos putem spune că au o sete duhovnicească. Când bei o gură de apă te răcoreşti; când sorbi din potirul purtător de Sângele-Hristos, nu mai însetezi niciodată. Prin jertfa şi Învierea Mântuitorului, cele două afecte umane, foamea şi setea, se metamorfozează şi devin trepte ale îndumezeirii. Părintele Sofronie Saharov aşa ne învaţă: „Viaţa fără Hristos este fără gust, tristă şi părăsită”.