Vieţile sfinţilor: Hristos şi avva Paisie

Dragii mei, pe 19 iunie îl prăznuim pe Sfântul Paisie cel Mare, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi călugări din Biserică. Creştinii din Egipt îl cinstesc în mod deosebit, numindu-l avva Bishoy.

Ales de Dumnezeu încă din copilărie pentru a-i sluji, Sfântul Paisie îşi petrecea viaţa rugându-se neîncetat, postind şi citind Sfânta Scriptură. Pentru curăţia inimii lui şi pentru iubirea de Dumnezeu, Însuşi Mântuitorul i se arăta adeseori. Ştiind aceasta, într-o zi, ceilalţi călugări au venit la el cu rugămintea de a se ruga lui Dumnezeu să li se arate şi lor, binecuvântându-i cu prezenţa Lui. Avva Paisie se rugă stăruitor Mântuitorului, spunându-i că prezenţa Lui i-ar încuraja pe monahi foarte mult în viaţa duhovnicească. Şi Mântuitorul, în iubirea Lui de oameni, îi descoperi Sfântului locul şi ziua în care Se va arăta. În ziua stabilită, dimineaţa devreme, toţi plecară în grabă pentru a ajunge pe munte cât mai repede posibil. Fiind bătrân, Sfântul Paisie a rămas în urmă. Pe drum întâlni un om bătrân care era prea slăbit pentru a mai face vreun pas. Întrebându-l unde merge şi aflând că vrea să ajungă tot pe munte, Avva se oferi să Îl ducă el în spate. La începutul urcuşului, Sfântul nu simţi nici o greutate, dar, pe măsură ce urca pe munte, Bătrânul devenea din ce în ce mai greu, până când Sfântul Paisie nu a mai putut merge. În acel moment, Sfântul a înţeles că Îl purtase pe Însuşi Mântuitorul. Ajungând ultimul pe munte, ceilalţi călugări aşteptau nerăbdători. Avva Paisie le-a spus însă că Mântuitorul îi întâmpinase deja pe cale, dar ei, neavând inimile deschise, L-au trecut cu vederea. Ei s-au ruşinat şi au înţeles că Domnul este mai aproape decât gândim noi.