Viitorii mari interpreți

Melomanii urmăresc cu atenţie marile festivaluri simfonice, concertele şi recitalurile la care participă interpreţi celebri ai muzicii clasice - tenori, soprane, violoniști, pianiști, dirijori, orchestre de renume. Dar, chiar dacă satisfacția și plăcerea sunt puțin de altă natură, cât de fascinant este să vezi pe scenă și să asculți nu actuali, ci viitori interpreți de prestigiu! Realist ­vorbind, Concursul Inter­na­țional ­„George Enescu” nu se bucură și probabil nu se va bucura vreodată de audiența și interesul festivalu­lui cu același nume. Din păcate.

Și chiar dacă și el are o istorie ­semicentenară, căci prima dată s-a desfășurat în cadrul ediției inaugurale a festivalului, în 1958. Semnificativ este că, de-a lungul timpu­lui, din juriile secțiunilor au făcut parte personalități excepționale precum Yehudi Menuhin, David Oistrach, George Georgescu, Arthur Rubinstein, Arta Florescu, Dmitri Bashkirov, Cella Delavrancea, Ștefan Gheor­ghiu, Lawrence Foster, Dan Grigore, Viorica Cortez...

Cât despre prestigiul (viitor) al competitorilor, e suficient să amintim că în 1967 premiul I la pian l-a luat un tânăr de 22 de ani pe nume Radu Lupu...

Iată de ce Ziarul Lumina, care a reflectat pe larg, în paginile sale, edițiile anterioare ale Festivalului Internațional „George Enescu”, se străduiește anul acesta să vă prezinte și concursul. Am fost, de pildă, în acest scop, la una dintre semifinalele secțiunii de violoncel. Într-o perioadă dominată de rezultatele excepționale ale câtorva sportivi români, în primul rând înotătorul David Popovici, o să înțelegeți de ce în loc de secțiune era să scriu probă! Dar, din fericire, pe lângă sportivi avem și tineri inter­preți de valoare ai muzicii simfonice. Atmosfera semifinalei a fost una specială, de lucru, de efort comun pentru un scop comun. Pe aceeași ușă, din­spre strada Franklin, au intrat și au urcat aceeași scară, vorbind, glumind, salutându-se, încurajân­du-se, bucurându-se de evenimentul la care participau, membrii juriului, emo­țio­nații competitori, susținătorii lor, jurna­liști, membri ai echipei de organizare a concursului.

Cum public nu era foarte mult, s-ar putea spune că în sală, ca și în foaier, ne simțeam ca într-o familie. O familie care ținea pumnii viitorilor mari interpreți.