Vindecarea prin credință

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilie la Vindecarea slăbănogului

„Hristos nu cere totdeauna credință de la cei bolnavi; de pildă, nu cere credință de la cei care și-au pierdut conștiința din pricina vreunei boli. Acum insă credea și bolnavul; că dacă nu credea, n-ar fi lasat sa fie coborât. Așadar, pentru că bolnavul a arătat atâta credință, Și-a arătat și Hristos puterea Lui, iertând cu toată autoritatea păcatele și arătând prin aceasta că este de aceeași cinste cu Părintele Său. (...) Ridicându-l, deci, din boală, l-a trimis acasa. Prin această minune, Domnul arată că este Creator și al sufletului, și al trupului. Vindecă și boala sufletului, și boala trupului; iar prin vindecarea celui ce se vede, adică a trupului, face cunoscută și vindecarea celui ce nu se vede, adică a sufletului. (...) Pe un om rănit nimic nu-l poate vindeca așa de bine ca blândețea. (...) Blândețea e mai puternică decât forța”. (Cuvânt patristic)